Habar nu am cum sunt diminețile pentru alții, eu nu le iubesc deloc. Da’ deloc, nene. Nu că nu mă trezesc, pot fi în picioare la orice oră, doar mă dezmeticesc foarte greu. E, așa, un fel de cursă permanentă cu obstacole pentru mine, un fel de escape room către realitate. Ba mă împiedic de diverse, ba vărs cafeaua, mă izbesc de mobile ori trag frâna de umăr (aka tocul ușii). Indiferent ce și cum, pentru mine diminețile sunt foarte bizare.
Pentru că nu am prea multe pârghii la îndemână, iar tensiunea mea cea ofilită îmi cere să descânt măcar două cafele, îmi place să ronțăi niscai delicatețuri. Să nu intre cofeina aia de una singură în sistem, poate se plictisește pe drum.
Și poa’ să fie orice, numai să fie cu ciocolată
Variante sunt multe și pe alese, de la tablete de ciocolată de toate felurile, până la varii bomboane sau biscuiți. Însă, de departe, preferatele mele au fost și vor române prăjiturelele cu ciocolată. Chocolate chip cookies mai exact.
Să îți înfigi dinții în textura aia un pic crocantă, un pic lipicioasă, cu un balans perfect de dulce – sărat e… nici nu știu cum să zic. Ai vrea să se oprească ziua fix la momentul ăla, să nu se mai întâmple nimic altceva. Iar dacă ai mai avut și buna inspirație de a le procopsi nu cu orice fel de ciocolată, ci ai ales o belgiană de nădejde, cu 60-70% masă de cacao, extazul e garantat.
Cum să ajungi la ce povesteam mai sus
Ai nevoie numai de 15 minute de “muncă”. Parol, nu glumesc. Atât durează preludiul, apoi lucrurile merg firesc, de la sine.
Cântărești ingredientele, le amesteci într-un bol (cu o lingură, nu ai nevoie de nimic special), formezi bile de aluat și pui la frigider. Apoi le bronzezi ușor în cuptor și aia e. Nimic fancy, nimic complicat.
Pont: dacă odorul din dotare are o vârstă cât de cât, îl poți păcăli să le facă. (Pune tu pluralul la “odor” în caz că ai fost mai curajos / curajoasă decât mine.) Numa’ să îl supraveghezi, să nu “guste” chiar tot aluatul, măcar o parte ar fi bine să ajungă în cuptor.
Ingrediente simple pentru dimineți delicioase
Amestecă 150 g de unt moale, nesărat, cu 140 g zahăr brun și 100 de zahăr alb. Adaugă un ou mare. Cerne 250 g de făină împreună cu ¾ linguriță de bicarbonat de sodiu, una de praf de copt și ¾ linguriță de sare, adaugă-le celorlalte ingrediente. Încorporează și 180 g de ciocolată*.
Formează 14-16 bile de aluat și pune-le, pe un platou, la frigider, acoperite cu folie alimentară. Lasă-le acolo câteva ore, de preferat peste noapte. Coace-le în două tranșe (sau două tăvi) pentru 15 minute, la 175°C (cuptorul preîncălzit).
Note
Poți înlocui o parte din cele 180 g de ciocolată cu bucățele mici de caramele. Important este să nu depășești gramajul. Vrei (presupun) prăjiturele cu ciocolată, nu invers.
* Eu folosesc Callebaut callets cu 60-70% masă de cacao.
Tot de la ei recomand, fără rezerve, Ruby chocolate. În combinație cu zmeură, de exemplu, e o nebunie. Iar Gold chocolate + sos de caramel = iubire eternă.
Dacă nu ar fi dat pandemia asta peste noi, acum aș fi copt minunățiile astea pentru trupa de teatru a liceului la care învață adolescenta. Patru tăvi pe zi, timp de câteva zile, cât durează stagiunea. That’s my job. Sponsor oficial de zaharicale.
Micii artiști nu numai că au nevoie de combustibil, dar refuză orice altceva. Sunt îndrăgostiți de minunățiile astea cu ciocolată.
Iubesc Chocolate Chip Cookies, dar din pacate trebuie sa am mare grija…
”din cauza de kilograme”! 🤔😊
In weekendul trecut jumătatea mea mai buna le-a dus colegilor de munca ceva asemanator, dar cu nuca de cocos si chipsuri de cioco. 👍
E bine ca poți sa “mai bagi câte un umăr in tocul ușii”! Eu nu prea am timp de răsfețe. Trezire 03:45, mic dejun pe la 04:10, la 04:30 plecarea spre site, si de la 05:00 la 17:00 program de lucru. Înapoi in camera la 17:40. Si asta practic, 7 zile la rand!
Emil, îți dau cuvântul meu că nu știu cum reușești. Eu sunt zombie dimineața. Deși m-am trezit ani la rând foarte devreme, din cauză de job și copil mic, tot n-am reușit să mă obișnuiesc.
Sunt foarte mișto și cele cu cocos, dar chocolate chip cookies sunt preferatele mele la cafea. 😀
Crede-ma ca nu îmi este ușor. Sunt multe de povestit despre viața la mina, dar in ziua aia…15 ale lunii…când sti ca pentru tot efortul tău ești cu adevărat răsplătit, parca ștergi totul cu buretele, și o iei de la capăt. 🙁🤑😊
Show must go on!
Sigur că nu îți este ușor. Nu știu de ce, dar am un feeling că nu faci chestia asta doar pentru bani. Cred că e ceva în toată povestea asta care îți place. Adrenalină, poate? 🙂
Da, ai dreptate. Sunt un tip pur”tehnic”, și multe chestii de aici sunt incredibile. Doar gândește-te ca avem o flota de 170 de camioane “autonome”, mașini care rulează fără șofer, total independente!
@Emil, sunt geniali mastodonții ăia care umblă singuri!
Eu sunt teleghidată dimineața. Indiferent la ce oră mă trezesc. Vreo oră nu vorbesc și nici nu vreau să mi se vorbească. Abia apoi încep să funcționez direct la turație maximă.
După ce mă dau jos din pat nu suport să înghit nimic în afară de cafea. Mai pe la prânz încep cu ciocolata. Da, aia belgiană îndulcește și cele mai amare zile.
La prima cafea nici eu nu mănânc nimic. Da’ de la a doua încolo merge ceva cu ciocolată. 🙂