Dacă tot m-am aventurat pe drumul pierzaniei și am început să vă povestesc suferințele mele din postura de soție de inginer, zic să continui. Dacă-i bal, bal să fie!
Treaba asta de care vă zic în cele ce urmează e scrisă, cred, în codul genetic al masculilor. I-a chemat șefu’ ăl’ mare, de la banca de ADN, înainte să le dea drumu-n lume, și le-a zis:
– Copii, avem o ofertă de nerefuzat pentru voi. 2 în 1.
– Uraaaa, uraaaaaaa!
– Vă dăm câte o pereche de cromozomi XY fiecăruia, da’ vine la pachet cu…
Hărmălaie mare, veselie, viitorii feciori deja se îmbrânceau și își dădeau coate. Erau aleșii, sexul tare, d-astea de viteji. Șeful băncii de ADN bate cu ciocănelul în pupitru, își drege vocea și continuă:
– …Vine la pachet cu alergie la pasiunile doamnelor. Chestia asta nu e gravă, se manifestă prin oftat, mormăit și dat ochii peste cap. Da’ încercați să vă mai abțineți, măcar din când în când, și să nu exagerați prea tare. Riscați să mâncați ciorba rece sau să vă odihniți fizicul în spații inadecvate și prost încălzite. Sau mai rău, cine știe?
Ce s-o mai dăm cotită? Ăștia micii s-au bucurat atât de tare când au auzit de cromozomi, încât deja le zburau avioane prin cap. Evident, nu au mai reținut și partea a doua. Aia cu reacția moderată la pasiunile doamnelor. Bine, domnii au o problemă, în general, în a reține un to-do list care conține mai mult de două task-uri. Discutăm cu altă ocazie.
Să nu divagăm
Pen’ că domnul meu n-avea cum să nu sufere de această păcătoasă boală, doar participase și el la team building-ul cu pricina, iar eu nu colecționez pantofi sau haine, i-a cășunat pe bietele mele plante. De cele din casă zic, nu de grădină, acolo e grădină botanică. Nu are absolut nici o treabă cu ele, nu-i stau în cale, nu le îngrijește, nu le udă, da-mi numără ghivecele. Mă rog, impropriu spus numără, sunt absolut convinsă că nu știe câte sunt, dar a zis “gata, astea sunt toate, altele nu mai luăm!”. (Sunt douăzeci, honey. Ale mele. Ale adolescentei nu știu, că nu-s problema mea. 😁)
Eu zic așa, ca să fie corect pentru toată lumea. Îmi voi reconsidera opinia și voi admite că am prea multe plante, atunci când va admite și el că are prea multe scule și șuruburi. Până atunci, suntem chit.
O mențiune, totuși, pe care i-am catalogat-o drept vitejie, nu inconștiență, că sună mai bine. De ziua mea mi-a spus: “honey, mergem la magazinul de plante și îți iei orice vrei tu de acolo, eu nu o să zic nimic”. Eu sunt o doamnă finuță și am ales o singură plantă, una mică de tot. (Crește cam până la doi metri, da’ să nu-i spuneți și lui.) 🤭
Domnilor, vouă la ce pasiuni ale partenerelor voastre vă filează lampa? Sunt, desigur, foarte curioasă și ce plângeri au doamnele. Ce anume le provoacă reacții bizare inconștienților vitejilor care vă sforăie în ceafă?
Hai ca-mi fac eu curaj. Ea are o vestejitura de nu stiu cum ii zice, violeta africana, habar n-am, de care am jurat sa nu ma ating. Bine, m-a surprins o data cand vorbeam la telefon ca-i smulgeam frunzele care se uscasera( bine, ea zicea ca-s inca verzi dar e discutabil), dar nu se pune, nu mi-am dat seama. Cateva sarme, module, o imprimanta 3D si una laser, eu, nu multe, doar cat sa ocupe juma de balcon si un sfert de debara. Ea un compartiment de dulap cu medicamente , prospecte, habar n-am ce-i pe acolo ca poti deschide o farmacie . Bineinteles ca nu gasesti o aspirina cinstita sau un algocalmin si majoritatea is expirate sau is doar cutii cu prospectul , dar na, te pui cu pasiunea omului?
Medicamente n-am. În afară de paracetamol, ibuprofen și niște vitamine, doar niște plasturi și un dezinfectant.
Altfel, îmi place cum ai bagatelizat cele “câteva sârme”. E clar, și tu tot d-ăla ești. :)))))))
Eu tind sa cred ca nu sunt cu adevărat bărbat! Bine, după excrescente se pare ca sunt, dar după apucături, nu prea.
Hai sa o luam metodic:
1. Munca de bărbat, la mina, și încă unul care își întreține familia (deci e pe plus).
2. Nu am hobby-uri din astea cu gadgeturi, sârme, device-uri.
3. Merg la cumpărături cu jumătatea mea, și…lucru mare…nu comentez!
4. Gătesc (I’m in love with 😍), fac curat, spal geamuri, calc rufe, si… atentie…pot sa retin mai mult de doua task-uri din “to do list”!
Jumătatea mea nu are pasiuni, așa ca nu prea am ce sa comentez. Bine, are pasiune sa își cumpere pantofi (niciodată nu are de ajuns, sau “aia ma bat la spate”), haine (“auzi puiuț, asta era la juma de preț!”), sau Pandora.
Am și eu hachițele mele, dacă mi se pune pata ca vreau sa cumpăr ceva, nu prea se mai înțelege cu mine și fac tot cum vreau eu (bine, in limita bunului simt, cu decenta). De exemplu, dacă vreau sa îmi schimb telefonul, nu prea stau sa întreb pe nimeni.
Stam bine, nu-i așa? 🤔😉😂
Emile, păi hobby-urile astea cu șurubele necesită timp și chef, am senzația că tu oricum nu ai așa ceva. Munca în mină mi se pare ceva îngrozitor. Și, oricum, e bine că suntem diferiți, altfel ar ieși cu păruială la magazinele DIY. 😀
O femeie încă nu ți-a ținut partea! 🙂 Cu Emil, că-i brașovean, cred că putem rezolva relativ facil lacunele comportamentale, deși chiar sunt mișto bijuurile de la Pandora! Altfel ce să zic? Pe dom` inginer încă nu l-am auzit / citit să se plângă de ce zici tu aicea, așadar sunt în dilemă: știu doar jumătatea de adevăr convenabilă ție. Așadar NU SE PUNE!!! Dar poți să mai încerci.
Inginerul e încă la muncă, are o perioadă aglomerată. Plus că nu cred că are curaj să cârcotească, îi e frică de mine. Cred. 😛
După ce pe fostul îl deranjau absolut toate hobby-urile mele, am dat de unul care mă încurajează să fac tot ce-mi place. E drept că nu ne intersectăm viețile în același spațiu, dar pare că nu-l deranjează nimic din felul în care fac eu lucrurile. Iar când i se pare că are soluții mai bune, le spune cu calm și mă lasă să aleg eu cum fac. Deocamdată pare ideal.
Succes cu actualul, Anouk. 🙂
Nouă ne place să ne tachinăm. Evident că nu ne amestecăm în hobby-urile celuilalt, dar sunt motiv permanent de miștouri în casă.
Miștourile și tachinările mi se par și mie drăguțe și alungă monotonia. Contează și modul în care faci mișto de celălalt.
Firesc, cu relaxare. Scopul e să ne amuzăm, n-avem polițe de plătit. 🙂