Nu știu alții ce cred, eu spun că porcului cel mai bine-i șade-n farfurie. Rumen, picant, zemos și învelit, din plin, în calorii. Toate condițiile pentru o dietă ca la carte, vorba poetului. Și, dacă dacă tot e sezonul recoltei, zic să-ncercați ceva foarte, foarte mișto, care nu necesită multă muncă, doar timpi mari de așteptare. Cinci – șase ore la cuptor, la 105-110° C – una dintre cele mai bune metode de domesticire a orătăniei despre care facem vorbire.
Desigur, în varianta optimă, primele trei ore ar trebui să se petreacă la afumat, fără a se depăși temperatura indicată. Niște surcele din lemn de la butoaiele de whisky sunt exact ce-i trebuie animalului, în cazul ăsta, să se simtă confortabil. (Nu recomand genul ăsta de lemn pentru slană afumată, de exemplu. Acolo aș merge pe lemn de fag.)
Ambele preparate pe care le am acum în minte, pulled pork și coaste lipicioase, sunt pe lista noastră de mâncăruri preferate și sunt extraordinar de bune. Lângă ambele merg, desigur, cartofi. Fie prăjiți (din cei crocanți la exterior și moi la interior), fie piure (musai făcut din cartofi copți, nu fierți, cu mult unt și un pic de parmezan).
Sosul e sfânt
Nu am să vă spun cum să preparați carnea, pas cu pas, vă descurcați și singuri. Bănuiesc. Dacă nu, întrebați. Iar pentru grătărăgeală în stil american, aruncați un ochi, desigur, la americani. Amazing Ribs sunt o sursă foarte bună de informații și rețete.
Kansas City Classic BBQ Sauce este perfect pentru coaste. E dulce – picant – acrișor și se lipește de minune pe carnea aia gătită lent. Eu adaug, la final, două straturi și folosesc funcția de grill doar un minut, cât să se caramelizeze zahărul din compoziție.
- 1 ceapă tocată
- 5 căței de usturoi, tocați
- 3 linguri ulei de măsline
- 1 cup zahăr brun
- 1/2 cup miere
- 1/4 cup supă
- 1/4 cup zeamă de lâmâie
- 1/2 cup oțet de mere
- 1/3 cup sos Worcestershire
- 1 linguriță sos Tabasco Chipotle
- 1/2 cup muștar
- 2 cups ketchup
- 2 linguri fulgi de chilli (micșorează cantitatea dacă ai prin preajmă persoane sensibile la iuțeli)
- 1 linguriță piper măcinat
- 2 lingurițe sare
Călești ușor ceapa și usturoiul în ulei, adaugi restul de ingrediente (amestecate bine), fierbi un pic și (eventual) pasezi cu un blender de mână.
Se poate păstra la frigider, în borcan. Cu accent pe “se poate”. Doar că eu nu mai merg pe varianta asta cu păstratul, pentru că fie-mea își face mereu drum prin bucătărie și tot “gustă” din el. (Mănâncă cu lingura direct din borcan, de fapt.) Dar poate merge la voi.
Sosul este perfect și pentru burgeri sau pulled pork (despre ăsta vorbim cu altă ocazie).
Câteva lucruri de care să ții cont când prepari coastele
- Sarea se presară pe carne cu o oră – două înainte de a adăuga mirodeniile.
- Se adaugă doar mix de mirodenii uscate. Fără vin, apă sau mai știu eu ce alte umezeli.
- Dacă nu ai cum să afumi coastele, adaugă paprika afumată pe ele. Nu te zgârci.
- Carnea nu se fierbe înainte de a fi pusă la cuptor. Cine fierbe coastele înainte, ar trebui bătut cu prosopul ud. Am zis! Coacerea lentă este soluția pentru un preparat perfect.
- Carnea nu trebuie să se gătească în zeama care se va scurge. Poate fi ridicată pe un grătar. Dacă n-ai, nu-i bai. Pune niște morcovi dedesubt. Sau sferturi de ceapă. 😛
- Eu nu acopăr cu folie de aluminiu, prefer hârtia de copt. O ud, o storc și învelesc carnea cu ea. Două straturi.
Notă: 1 cup = aprox. 250 ml
Photo by Alexandru-Bogdan Ghita on Unsplash.
Incepe sa-mi ploua-n gura!
Noi avem cateva restaurante, unde poti servi niste coaste bestiale sau un “pulled pork” care ti se topeste in gura. Cred ca mie mi-ar placea sosul, dar jumatatii mele, nu stiu ce sa zic?! Ea nu prea e cu sosurile dulcege. Eu mananc cu BBQ sos si este ok, dar nici le mine nu este “number one”. Avem aici niste sosuri Peri-Peri, care sunt dementiale, si care merg si la pork si la pui.
Apropo de pui, cel mai bun pui pe care l-am mancat, si care place la toata familia este cel de la Nandos! Nimic din ce am mai incercat, nu se apropie.
Bune de tot sosurile alea, Emil, dar nu vei obține niciodată coaste în stil american cu ele. Ei, mie taman alea îmi plac. Carnea e zemoasă, aromată și afumată, iar sosul ăla dulce-picant o completează perfect. Merge de minune și la pulled pork, lângă care adaugi musai și niște castraveți murați în saramură. 😀
E post Ană și nici nu-ți pasă de noi, ăștia cu frica lui Dumnezeu! Bine, cred că nici Divinitatea nu va fi miloasă cu tine! Așadar, tot ce pot să spun e că e cam de porc articolul tău de azi! 😀 😀 😀
P.S.: Mulțumim de rețetă.
Victore, eu aparțin de biserica Pastafariană, ne închinăm la icoane făcute din usturoi copt, care alungă spiritele rele. Și la noi e tot post, să știi. Postul Porcului. 😛
Eu nu le fierb dar le tin 2.30h la 200 grade cu apa pe fundul tavii pentru fragezire, sub folie de aluminiu, apoi adaug sosul si le rumenesc inca 30 minute.
Cu falsa modestie afirm ca imi ies mai bune decat am mancat la orice restaurant cu fite sau fara.
Din pacate, cuptorul meu pe gaz are 150 grade temperatura minima, altfel as incerca si varianta ta.
Oricum, daca poti te rog sa pui un disclaimer data viitoare? De genul “a nu se citi in post sau pe burta goala”? Ultima oara stii ca la 11 noaptea mi-am facut pane prajita cu usturoi din cauza ta…
Hai că merge usturoiul noaptea, recunoaște. Alungă vampirii. 😀
Când e să schimbi cuptorul, ia musai unul electric, bun. Face toți banii. Să vezi pulpă de porc afumată, împănată cu usturoi, cum arată după 8 ore de gătire lentă. Și ce crustă prinde șoriciul ăla… nebunie.
6 felii de paine cu usturoi si ulei de masline la 11 noaptea. Cand eu ma chinui sa fiu pregatit pentru ce urmeza de sarbatori…
Păi vezi? Așa te antrenezi, nu cu uitat pe pereți. Cu plăcere!
Și eu credeam că mă pricep la bucătărie, serios vorbesc. Îmi dau seama acum că nu o fac neapărat cu pasiune. Eu porcul îl trântesc în tuci și fac tochitură. Dar învăț că d-aia citesc pe aici. Mulțumim de rețete!
Mona, păi și tochitura e foarte mișto. Cu mămăligă lângă, musai.
Și eu tot amatoare sunt, da-mi place grătărăgeala. Învățăm împreună. 🙂