M-am “distrat” pe cinste aseară. De atâta veselie, când am terminat, m-am așezat pe podea și am început să râd. Singură.
Între scris rapoarte, răspuns la mail-uri, mesaje și telefoane, încercam să strecor și niște tarte mici, sărate. Făcusem o improvizație pe la prânz, cu ce mai aveam prin frigider, și s-a strigat “bis, musai bis!”. ‘Tu-i bis…cuitele mă-sii de treabă, bine, hai că mai fac o tură. Și-l rog pe inginer să se ocupe de o chestiune tehnică, că poate termin treaba mai devreme, să mă bag și eu în pat la o oră decentă. Măcar câteva pagini s-apuc să mai citesc, înainte să sprijin perna cu nasul.
Mhm, da’ de unde? Că domnu’ a trebuit să se întoarcă la ale lui, iar eu m-am trezit c-alerg, ca nebuna, între cuptor și laptop. Indianul de la suport tehnic voia să știe dacă dacă vreau să păstrez CDN-ul, că din cauza lui îmi face probleme SSL-ul. Ce zici, mă, cum ce păstrăm? Ia-mă ușor! Las cuțitul pe masă și m-apuc să ciugulesc, confuză, din perele pe care tocmai le tocasem.
Și dă cu sapa, Ano, pe Google
În timp ce încercam să mă dumiresc, sună telefonul:
– Ce faci?
– Mă fff…âțâi p-aci, tata, stai să-i răspund unuia ceva.
Am lămurit ce e cu CDN-ul ăla și-am aruncat tartele la cuptor, da’ n-am priceput cum naiba să-i spui unei femei că trebuie să aleagă, că nu le poate avea pe amândouă. Cum, mă?! Păi și eu pe care-l păstrez acu’? P-ăla care arată mai bine, care e mai sexi, care-i mai parfumat? Întinde vreunul rufele? Cum îi departajez, dau cu banul?
Îi zic că rămânem cu SSL-ul și mai vedem noi dup-aia, dacă e. Mă-ntorc la discuția cu tata, crezând că am scăpat de răspuns la chestiuni care mă depășesc. Mă ia indianul iar la amețit cu PHP versiune 7.4, cu DNS nou, cu… Chirăie cuptorul, erau gata tartele.
Am avut noroc, iarăși
Habar n-am cum, dar tartele au ieșit excelente, cu site-ul e ok acum, nu mai dă eroare SSL-ul, ceea ce înseamnă că-mi face iar FB preview la link-uri, am reușit să termin ce voiam să-i povestesc tatei și să mai scriu și trei vorbe aici. Nu mai bine îmi vedeam eu, liniștită, de viață? Mi-a trebuit blog, s-o iau razna ca băiatul ăla care are grijă de Vasile – motanul. Dacă ajung să cânt singură pe aici, măcar știți de la ce e.
Hai, v-am pupat! De tartele alea vă povestesc altă dată, acum nu-mi doresc decât să mă dezlipesc de pe ecrane și să zburd prin casă.
Acum zic si eu ca maica-mea: “am inteles aproape tot, Ana!”. 🙄
Adica chestia cu tartele si telefonul de la tata, si stresul, ca la restul m-ai pierdut pe drum. Ce doamne iarta-ma spui tu acolo, “CDN, SSL, PHP”? Parca n-ar fi in “neerlandeza” ci mai degraba o limba “tehnica”. Asta ti se trage de la indianul cu “suportul”? 😛😉😂
SSL-ul este un protocol de securitate. Website-urile care au certificat SSL (cele cu https în loc de http și un icon cu un lacăt mic, închis) sunt sigure pentru utilizatori. Datele lor sunt protejate.
Indianul m-a pierdut la CDN, că asta e o drăcie de care nu m-am împiedicat până acum. Mă punea să aleg între ceva ce știam și o trăsnaie nouă. 😀
Da, am inteles eu cam unde “bateai” tu, (acum realizez de ce ma avertiza uneori ca anumite website-uri nu “sunt sigure”). Dar pentru mine, care am luat-o cu calculatoarele destul de tarziu, e “greu de tot”. Mai repede invat “balineza” (ca poate imi prinde bine), decat chestiile astea. Vorba ceea “Nu mai inveti calul batran la ham!”
Am niste rude apropiate prin Ro, care se ocupa cu crearea de website-uri si alte bazaconii din astea.
Păi nu de învățat să faci site-uri e vorba, ci de măsuri de precauție. Una dintre regulile de bază fiind aceea că nu dai datele către website-uri care nu sunt secure.
Altfel, nevoia te-nvață, zic eu. Tata a refuzat tehnologia ani la rând. La peste 60 și-a cumpărat smartphone și acum se dă pe net. Ba chiar își și comandă chestii și folosește Internet Banking. 🙂
Eu am antrenament. Fii-mea e ca o furtună de vară. Vine, zăpăcește tot și pe toată lumea și când pleacă te întrebi ce ți s-a întâmplat. Orice situație pare de un calm desăvârșit pe lângă asta.
Nu o cunosc, da-mi place de ea. :)))))))))
Sper, totuși, că nu te pune să alegi între CDN și SSL. 🙂
Nu, dar uneori tot așa codat vorbește.
Io-l omorâsem pe bărbată-miu cu “wtf”. La orice îmi cerea: clătite, camasi călcate, luat pâine, orice, răspunsul era “wtf”. Până-ntr-o zi când a cedat și a zis că-l exasperez cu răspunsul ăsta. Eh, am trecut brusc la “plm”. Nici ăsta cică nu-i place. Da’ care-ți place? “Da” îmi place. Mie “nu”. 🤪
P.S. Si eu, ca și @Emil, nu am înțeles nimic din ce voia indianul. Un român nu găseai și tu?!
Da, chiar, ia să angajeze ăia cu serverul niște români acolo. Ce naiba? Și să mă întrebe dacă vreau să prăjiturele la cafea, în loc de aberații d-astea. 😛
Știu că nu asta așteptai de la mine azi, dar am zis că poate ajută tuturor de-au început s-o bănănie pe aici:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%9Bea_de_distribu%C8%9Bie_de_con%C8%9Binut
definiția nu e chiar în ”balineză”! Probabil ar mai trebui citite 2-3 chestii pe lângă, dar pentru început e de-ajuns. Și – vorba băiatului ăla de-l păzește pe Vasile motanul – cu plăcere!
Merci, Victore! Inițial voiam șă pun la finalul articolului note cu explicații, dar mă îndoiam sincer că ar interesa pe careva. Sunt noțiuni specifice. 🙂
Cu vremea se vor înmulți oamenii pe aici. Indieni, români, olandezi….Unii or știi mai multe, alții mai puține…
Povestea ta mi-a amintit ce bătăi de cap mi-a dat mie, nu cdn-ul, ci certificatul ăla ssl.
Trişam la un joc pe facebook folosind charles debug proxy. Pe vremea aia se folosea protocolul http. Dar a venit peste el https care folosea afurisitul ăla de certificat ssl. Şi nu reuşeam să îmi mai configurez charles-ul să ruleze pe joc şi să pot avea acces la ce se întâmplă sub interfaţa jocului, de unde îmi luam linkurile pe care ulterior le modificăm sau pur şi simplu doar rulam repetări ale unor acţiuni pe joc, ca să nu pierd eu timp să o fac în mod real.
Într-un final am reuşit şi m-am mai jucat o vreme. Dar nu mai reţin nimic din ce am făcut altceva în acele câteva zile cât mi-am tocat nervii cu acea problemuţă. Şi apoi, la scurt timp, m-au şi bannat în joc. Tu te-ai ales şi cu un blog funcţional, şi cu tartele. Cu un blog mişto pe care îl citesc zilnic, chiar dacă nu scriu la fel de des în el. 🙂
Din fericire, la mine a durat puțin, nu câteva zile. Că s-a ocupat băiatul ăla de la tehnic. Doar că stăteam foarte prost cu timpul în momentul ăla, s-au nimerit prea multe de rezolvat. 🙂
Profesionista, gospodina, sotie si mama. Mai rar asa ceva. Bravo.
Absolut deloc, domnu’ Marius. E haosul obișnuit. 😛
“..cum naiba să-i spui unei femei că trebuie să aleagă, că nu le poate avea pe amândouă. Cum, mă?!”
Direct, dar te pregătești de tot ce e mai rău ca reacție imediată!
Altfel, de unde ști tu că nu poate? 😛
Didi(noh), acum e altădată?