Desigur că de 2020 spun – ducă-se.
Mi s-au întâmplat și lucruri bune anul ăsta. Destule chiar. De la proiecte personale care tot fuseseră amânate și au văzut (ori sunt foarte aproape să vadă), în sfârșit, lumina zilei, până la specializare nouă și câteva vechi bariere depășite. Uimitor, da, anul ăsta am reușit să trec peste câteva metehne din copilărie, care mă trăgeau mereu în spate. Habar nu am cum, că nu am făcut nimic special. De frică, poate?
Ar mai fi și faptul că am reușit să încheiem anul fără covizi, deși am trecut (cu emoții mari) prin două ture de testări. Și că am o familie mișto, mișto de tot. Cea mai mișto. Și prieteni faini. Că am reușit să nu ne pierdem mințile și să ne plimbăm, totuși, în bijuteria asta de țară. Ne-a fost frică să plecăm undeva în concedii, așa că am anulat absolut toate rezervările și am dormit numai acasă.
Știu că dă bine să vedem partea plină a paharului și aș putea să înșir minim o mie de cuvinte cu tot ce a fost pozitiv. De data asta, însă, refuz. Și o spun pe șleau: oricâte lucruri bune s-au întâmplat, a fost un an mizerabil. Cel mai mizerabil. Număr orele până vom reuși să scăpăm de el. Număr orele până va veni ceea ce îmi și vă doresc să fie unul mai bun. Anul în care ne reluăm viețile și în care ne îmbrățișăm cu oameni dragi.
Sper să ne vedem, cât mai curând, cu bine. Hai, la mulți ani!
2020-ul meu a fost cel din pozele de mai jos.
–
Pentru mine anul ăsta a fost o nouă provocare de adaptare. Eu sunt mai sceptică, nu sunt sigură că viețile noastre, așa cum le știam înainte de pandemie, vor mai fi vreodată la fel. Și toate întâmplările prin care am trecut în ultima vreme m-au făcut să înțeleg că tot ce am e acum. Și clipa asta vreau s-o trăiesc cât pot de intens, așa cum e.
Cum zice Andrieș…… ”nu-l dau pe azi pentru mâine”
Anouk, nu am nevoie ca totul să fie la fel. Nici măcar nu cred că va fi, dar nu asta-mi doresc. Ci să scăpăm de ăsta, care a fost, global, mult mai nasol decât tot ce am văzut vreodată și să sper că ne va fi mai bine. 2020 e anul care va lăsa urme adânci în comportamentele tuturor și ne va afecta în continuare.
Să ne auzim cu bine. 🙂
Nu te-ai putut abține, așa-i? De pozele cu de-ale gurii zic! 😛
Altfel? Mă bucur mult că ne cunoaștem. Cred că e mai bine că doar virtual. Fiindcă altfel sunt un tip destul de ciufut, ”Cănuță” fiind my middle name uneori! 🙂
Păi de la ce să mă abțin, nu mâncăm? 😛
Las’ că om bea o bere odată. Bere, nu Tuborg, da? :)))))))))
Mă-nclin!