Sunt, în general, un om activ, mă mișc destul de mult. Nu pot sta prea multe ore într-un loc, darămite zile în șir. Cu toate astea, uneori am și momente în care efectiv nu m-aș mai desprinde de pe canapea, așa că trag de timp și-mi inventez tot felul de scuze pentru “doar încă două minute și gata”. Aș vrea să am la dispoziție un număr infinit de ore pentru hobby-uri, citit, uitat la filme și frecat menta. Să stau acolo și să fac exclusiv ce îmi place, nu ce trebuie.

Apoi mă simt aiurea că am exagerat și încerc să ajung cu treburile la zi și tot așa, într-un ciclu nesfârșit de “haide, băi, că merit să iau o pauză” și “nu face asta, ai să înjuri iar mâine, o să îți pară rău”.

Pauzele lungi și dese…

Unii îi spun procrastinare, eu îi zic, simplu, leneveală. Nu cred că există om pe lume căruia să nu îi placă să piardă timp măcar din când în când. Și nu, nu mă refer la timpul pe care îl alocăm special relaxării, ci la momentele în care decidem, pe loc, că e nevoie de o pauză.

În afară de socializat cu prietenii și de verificat știrile, am câteva activități care îmi plac foarte mult. Una ar fi să salvez cărți și articole de citit în bookmarks, iar alta să adaug pe listă locuri noi de călătorit. Îmi place să citesc despre fiecare oraș sau țară în care merg sau îmi doresc să merg. Să îi citesc, pe scurt, istoria, să văd ce lucruri remarcabile s-au întâmplat pe acolo și să marchez pe hartă ce ar fi musai de vizitat.

Cele două activități menționate au o componentă utilă. Îmi folosesc timpul liber pentru documentarea unor activități ulterioare. Însă nu toate momentele mi le petrec așa. M-am surprins de destul de multe ori în ultima vreme (nu am exagerat, e drept, dar s-a întâmplat mai des decât ar fi fost ok) efectiv făcând nimic. Scroll pe Facebook. Scroll pe Instagram. Uitat în diagonală pe titluri de știri. Nimic, adică. Pierdere de vreme.

M-am întrebat de ce

Când alegem o activitate cu care să ne pierdem vremea, motivația este beneficiul de care avem parte, “premiul”. Iar fluxurile de știri și, în special, social media exact asta promit. Răsplată instantanee. Ai dat scroll, ai primit imediat un update de informații. Ce au mai făcut prietenii tăi, ce gadget-uri noi au mai apărut, ultimele glume și meme-uri din bulă, ce a mai scris cutărică sau ce scandaluri inutile au inflamat iar internetul. Nimic și nimicuri în mare parte. Pentru că, în afară de foarte rarele chestiuni serioase (acțiuni umanitare, donare de sânge, animale pierdute etc.), cam asta înseamnă social media. Flecuștețe și inutilități.

Ei, hai că e iarnă și d-aia. E frig și urât afară, a plouat lunile astea de m-am plictisit, e pământul prea îmbibat de apă și nu pot lucra nimic în curte. Plus că e locklown la noi, efectiv nu am unde mă duce, totul este închis. Sanchi!

Lenea duce la mai multă lene

E un cerc vicios, de fapt, care devine greu de rupt de la un punct încolo. Da, desigur că e mult mai ușor să te auto-motivezi și să fii eficient când ești stăpân pe situație, când contextul și momentul sunt certe, când ai un plan, un timing și un deadline. Dar când plutești în derivă, cum mi s-a întâmplat mie în săptămânile trecute, este mai greu să vezi perspectivele.

Nu mă plâng, nici nu încerc să îmi găsesc scuze, doar am încercat să înțeleg cum am ajuns aici. Cum am ajuns eu, un om care intra rar și foarte puțin pe site-uri de știri și social media, să pierd aproape o oră, zilnic. Da, am monitorizat când am constatat că încep să funcționez cu trei viteze: încet, încetișor și rezemat.

Soluții?

Indiferent ce clamează unii (mulți) autori, nu există o formulă magică de a rezolva problemele de genul ăsta. Nici nu există o rețetă universală, pentru că suntem diferiți și ne motivează lucruri diferite. Am citit, de curiozitate, o grămadă de materiale. Dacă dați un search după “time management”, pe Google, o să vă ia amețeala. Alege-o p-a mea, doamna! A mea e mai bună. Ba nu, huo, ia-o p-a mea, e mai mare și mai stufoasă. Neah, stai așa, asta-i mai suplă și mai zglobie, te satisfice mai mult timp.

Trei chestiuni sunt esențiale:

1. Conștientizarea problemei.
2. Monitorizarea timpului.
3. Identificarea motivațiilor. Identificarea acelor “premii” care te-ar face fericit(ă) sau, măcar, mulțumit(ă).

E mișto să lenevești, dar doar dacă nu te simți aiurea mai târziu. Eu n-am fost prea veselă cu chestiunea asta în ultima vreme, am să încerc s-o corectez cumva, să nu mai am senzația de inadecvare. La întrebarea din titlu aș prefera să răspund c-a învins rațiunea, nu lenea. 😛

Photo by Karolina Grabowska from Pexels.