Din fericire, mi se întâmplă destul de rar să dau rateuri, dar și când o fac…
Ieri am avut treabă multă, așa că am dormit foarte prost și puțin cu o noapte-nainte. Pățesc asta mai mereu dacă știu că am treburi importante și deadline scurt, nu suport să întârzii. M-am trezit la 5:50, cu vreo oră și ceva înainte de a suna ceasul, și-am petrecut 12 ore cu laptopu-n brațe. Am apucat să mă ridic doar să mănânc, să merg la budă și să îmi dezmorțesc oasele.
Iar seara, surpriză, mi s-a părut că sunt încă în formă. Eram atât de fericită c-am terminat și că mi-a ieșit, zic eu, totul la pixel, încât eram ferm convinsă că pot să mai și scriu ceva coerent. Asta în afară de cele câteva jocuri de darts la care nu am stat rău deloc, ba dimpotrivă.
Ei bine, nu am putut
Și nu e deloc o scuză, ci e o constatare. Textul scris ieri, care ar fi putut să iasă haios (am să-l refac cândva, să fie coerent), a fost un fiasco. Și, deși am fost tentată să-l șterg de dimineață, ori să-l rescriu, mă bucur că nu am făcut-o. O să-mi rămână acolo, întru aducere aminte, c-am mai pățit-o, dar am uitat.
Am mai pățit să uit că nu-s robot, că am nevoie de pauze și de concedii. Iar ultima vacanță adevărată, deși scurtă, a fost anul trecut, în februarie, fix înainte de pandemie. Tot ce a urmat după, inclusiv plimbările de astă-vară și multele drumuri la plajă au fost cu griji, cu teamă și cu cărțile-n brațe.
Pentru că-n 2020 au fost mult mai puține proiecte decât în anii precedenți, m-am bucurat că am timp să învăț câteva chestii pe care doream de mult să le știu. Și-am reușit mai mult decât îmi propusesem. Am început să-ndes informații în cap, una după alta, cu disperarea nemâncatului în fața mesei de Crăciun, de nu m-am mai oprit.
Până azi dimineață
Mă bucur că de data asta am avut un barometru. Lipsa de coerență în idei este un semn destul de clar că trebuie să trag frâna un pic. Am mai trecut prin câteva episoade de epuizare, iar unele nu s-au terminat deloc plăcut. Nu am ajuns, totuși, la burnout, însă am fost foarte aproape, iar recuperarea e lentă și enervantă.
Îți spun care sunt simptomele și, dacă le recunoști, încearcă să iei o pauză, e semn că ai exagerat:
- Senzația de “pâclă” în cap;
- Un carusel de stări proaste: anxietate, apatie, pesimism, detașare, iritabilitate;
- Fizice: oboseală, dureri de cap, probleme cu somnul.
Am să iau lucrurile un pic mai ușor, voi avea grijă să nu mai exagerez și am să revin cu subiectul, mai pe îndelete. Merită ceva mai multă atenție, am avut ghinionul să am în jur mai multe persoane cu burnout și e o problemă (în general) ignorată.
Gata, I’m out, e ora 21 și e momentul să îmi închid ecranele. 😊
Ana, La multi ani! 🥂😘
Vezi ca si mașinăriile mai au nevoie de câte o “reparație capitala”! Ți-o spune un “doctor” in utilaje.
Am avut un an de “cacao”, și efectiv șimteam nevoia de a fi acasă cu familia, sa ma relaxez, sa ma bucur de cei din jurul meu. Acum câteva zile am fost cu familia la o vinărie, intr-una din cele mai faimoase zone viticole din Australia (este plin de vii in jurul Adelaide-ului). Am servit o cina fabuloasa, și ne-am bucurat de un Shiraz perfect. Poate nu ma crezi, dar îmi venea sa plâng de bucurie! Gândește-te ca mi-am petrecut o luna din anul trecut in carantina!
Odihnește-te, bucură-te de familie, și “apasă frâna, din când in când!” Un an bun sa ai!
La mulți ani, Emil! Chiar mă întrebam ce e cu tine, mă bucur că ai avut sărbători mișto. 🙂
Clar am nevoie de o pauză, am să iau lucrurile mai ușor. Trebuie neapărat să fiu în formă la primăvară, abia aștept să reluăm turele lungi cu bicicletele. 100 de km mi-am propus să pot face pe zi, acum sunt la 50.
Un an mai bun și vouă!