E drept că anul trecut a cam fost cu scrânteală și că nici ăsta nu se anunță prea vesel. Nu ne împiedicăm de pandemii prea des, din fericire, dar nici nu știm ce să facem cu timpul. Unii, nu toți, este adevărat. Iar cei care nu au găsit ceva util ori plăcut de făcut, au descoperit aberatul pe interneți. Mă rog, ei îi spun dezbatere și argumentare. Din păcate, nu sunt.
Le luăm, ușurel, pe rând.
DEZBÁTERE, dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate; analiză amănunțită, discutare, deliberare; discuție largă asupra unei probleme de interes general.
Trei replici aruncate din vârful tastelor, între molfăit doi covrigei și scuturat firimiturile rămase de la grisine, de pe mușama, nu se numește dezbatere. E ca și cum aș avea eu pretenția că am făcut sport azi dimineață, asta însemnând câteva genuflexiuni și patru flotări. Hai să fim serioși, nici pulsul nu a apucat să crească măcar cu zece la sută.
ARGUMÉNT, argumente, s.n. 1. Dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă.
Mă văd nevoită să recunosc că de câte ori citesc certurile “argumentate”, cu pretenții, mă amuz copios . În cele mai multe dintre cazuri, nu este vorba nicicum despre argumente, ci despre niște simple afirmații. Nu știu de ce naibii avem o părere atât de bună despre capacitățile noastre de a debita chestiuni eminamente logice.
Fâsuri neuronale
Una dintre cele mai folosite scrânteli logice și, în același timp, una care mă seacă foarte tare, este cea menționată în titlu. Totul sau nimic.
După părerea unora, lucrurile e musai să fie ori complet într-o direcție, ori complet în cealaltă. Nu există cale de mijloc pentru ‘mnealor. Nu am idee de ce.
Exemplu, că tot e la modă discuția despre sistemele de sănătate și reformarea acestora: dacă un sistem nu poate fi făcut perfect, după ceas, dacă nu se aplică toate regulile posibile și nu se elimină complet corupția, atunci e degeaba. Indivizilor care susțin astfel de idei le este complet străină metoda pașilor mici. Le este complet străină noțiunea de îmbunătățire. Ei vor reformă și nimic mai puțin. Care va să zică, doar două variante (ori puncte de vedere) exclusive și exhaustive. Alb și negru. Nimic la mijloc.
Stăteam și mă-ntrebam și eu, ca omul, mă, nene, dar cum oare o fi posibil așa ceva? Cum să elimini zecile de variante posibile dintr-o discuție și să reduci totul la aproape nimic? Nu mai mănânc la prânz dacă nu pot să comand sushi? Sunt un om necivilizat dacă nu ți-am urat la mulți ani? Cine nu e cu noi, e împotriva noastră?
Eu sper să ne adunăm cu toții creierii mai bine și să nu ne mai aruncăm la vorbe mărețe și folosite prost. Sau, măcar, să citim mai mult. 😛
Photo by Pablo García Saldaña on Unsplash.
Ana, cred ca aceasta pandemie, cu tot ce inseamna ea, a scos din oameni “partea urata”, exact cum iese grasimea din ciorba, la suprafata. Am dat “unfriend” sau “unfollow”, grupa mare. Nu am chef si nici nervi, sa citesc ineptiile tuturor “prietenilor”. Vorba lui Mihai “Mars ma de-aici!”.
Nici eu nu-i inteleg pe cei care nu accepta “calea de mijloc”, moderatia. Adica, daca vrei o masina, este ori Mercedes, ori nimic. Un Volkswagen sau o Mazda, iti stau in gat. De fapt, cred ca acei indivizi sunt putin rupti de realitate. Si de cele mai multe ori, sunt foarte convinsi ca au dreptate, chiar daca ei sunt niste novice in problema pe care o discuta. Eu am un principiu “Babaiete, daca nu te pricepi, nu te baga, ca nu esti burghiu, si nici snurul de la tanga”.
PS La multi ani, Alexandrei! O viata frumoasa, fara griji, ii doresc.
Partea bună, Emil, e că ne mai cernem un pic, mai facem curat în listele cu prieteni și cunoscuți.
Eu sunt fan Mazda. Am avut și mi-a plăcut mult. 🙂
Mulțumim, o viață mișto și vouă!
Da, am cernut “la greu’. Nu am tinut cont ca este un cunoscut sau o rubedenie.
Am avut o Mazda 3, si acum avem o Mazda CX5 GT, cu motorul de 2.5 turbo, benzina. E o mica “bestie”. Mazduta 3 am dat-o, ca nu o foloseam mai deloc ( daca eu nu prea sunt pe acasa). 😛👍
Noi am schimbat cu Peugeot, sunt foarte mișto modelele noi. Să vedem cât îl ține damblaua asta pe domnul inginer. 😀
Da, au design fain. Dar aici, cred ca poți sa te plimbi o zi întreaga prin Adelaide, și nu știu dacă ai sa vezi vreun Peugeot. Și nici nu au motorizare sa ma satisfacă.
Pierzi enorm la re-vânzare dacă ai Renault, Peugeot sau Citroën. Inclusiv la Skoda. Singura care se vinde mai bine este VW. Aici Toyota e number one, apoi Mazda, Hyundai, Kia.
Pentru noi nu a contat prețul de re-vânzare, Emil, este mașină de la serviciu, plătim și noi o parte, pentru că o folosim în interes personal. O dă înapoi după trei ani și primește alta.
Inițial am zis, citind doar titlul: ”Gata frate, azi cu Ana, că-i adepta ideii. Și când colo, ce să vezi? Iar pe gustul meu. Uof, am mai scris o filă în cartea ”Despre cum să ne periem cunoscuții”! 😛 Eu am Citroen. C4. 144 CP, 2000 cmc. Se pune?
Corecție: …, azi MĂ CERT cu Ana, … . Mulțumesc!
Pornit pe scandal, ă? :))))))))))
Nu, nu agreez ideile de genul, viața nu-i așa simplă. Se pune Citroenul, doar dacă are culoarea potrivită. 😛
Gri merge?
Bine, fie, dar să fie metalizat. 😛