Un miracol, două miracole

7 februarie 2021 | Povești | 4 comentarii

Să vă spun ce am pățit ieri. Ar fi păcat să nu, rar mi se aliniază astrele atât de frumos.

M-am trezit prima. Îmi place mult liniștea dimineților de weekend, combinată cu o cafea tare, o muzică mișto și ceva lejer de citit. Aia e bucata mea personală de săptămână, când suntem doar eu cu mine și cu zburătoarele ce chirăie pe la geam. Dacă mai am noroc și de un pic de soare…

Ieri n-am avut, dar liniște tot a fost. Până la un moment dat, desigur, când s-au trezit ai mei și-au început să mișune prin casă. Moment în care am decis că nu am chef să gătesc nimic, să-și ia fiecare ce dorește din frigider, eu mă duc să fac o baie. Și am plecat.

De la planurile inițiale, alea cu “hai că mă mișc repede, termin în douăj’ de minute, să mă apuc de treabă”, am deviat în secunda în care am închis ușa și mi-au picat ochii pe bidonul cu spumă de baie. Spumă de baie, nene! Adică exact chestia aia mătăsoasă, care miroase mișto, dar cu care mă întâlnesc foarte rar, din lipsă de timp. Ieri am decis să fur niscai timp.

Am stat și-am lenevit la murat, cu gândurile pe jumătate adormite și ele, până mi s-a-ncrețit pielea. La un moment dat, ajunsesem să mă îngrijorez. Trecuse deja aproape o oră și nu mi-a ciocănit nimeni la ușă. Nu a strigat nimeni că nu găsește șoseta stângă verde cu dungi albastre, nu a-ntrebat nimeni cât să lase orezul pe foc sau unde e tigaia de clătite. Băi, nimeni, nimic.

Eram în dubii dacă să strig la ei și să-i întreb dacă sunt vii. Dar, până la urmă, am decis că-i momentul să ies. Am tras pe mine o pereche de jeans și un tricou și m-am dus jos. Nu numai că erau vii, dar bucătăria mea era lună. Adolescenta curățase tot, inclusiv plita, grill-ul și blatul de lucru, iar vasele curate din mașina de spălat erau toate la locul lor. Bonus, inginerul pregătise deja carnea și o pusese la gătit.

PS: a nu se înțelege că nu mă ajută la treabă vreunul dintre ei, însă, de obicei, eu mă ocup de organizare. Mai ales în weekend. Bucătăria, în general, o lustruiesc eu, pentru că am pitici care ciocăne la mansardă. Pare că acum pot să-i trimit în vacanță (în camera cealaltă, că nu am scăpat de pademie, dar orișicât).

Sursa foto: Pexels

4 Comentarii

  1. VictorR

    1. Ejti pă opulență: auzi! Tigaie doar pentru clătite!
    2. Fain-fain! Mă bucur mult pentru toți cei ce reușim să avem parte de așa ceva.
    3. Ai implementat și tu istoricul comentariilor! Super! Așa văd și eu ce mai gândește lumea!

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Tigaia pentru clătite e și pentru omletă, Victore. Pe semi-opulență, deci. 😜

      Răspuns
  2. Elena P

    Bine că n-ai adormit că pierdeai tot spectacolul ăsta.❤

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Nu pot dormi ziua, Eleno, mi se pare aiurea. 😁

      Răspuns

Confirmări/Notificări

  1. O sută - Ana M. Popescu - […] prin casă, mai ales că apucasem să profit de imensa oportunitate de a face o baie cu clăbuci, fără…

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii Recente

Arhivă