Nu că aș fi vreo frumusețe, în general. M-a ferit natura de cazne de genul ăsta. Așa că singura variantă care-mi rămâne, să nu sperii oamenii care sunt nevoiți să comunice cu mine, e să am un pic de grijă înainte de a ieși în lume.
Să beau minim primele două cafele (ideal ar fi să fie primele trei) și să folosesc neapărat “calmante” pentru mopul explodat din dotare. Așa îi spun eu părului meu, o entitate complet haotică, cu voință proprie și căruia îi place să stea de-a valma. Folosesc trei balsamuri de păr ca să pot arăta, cât de cât, ca un om. Bonus, după dezmeticire, îi mai dau o spumă de păr ori o fărâmă de fixativ. Să fie, că nu doresc a avea pe nimeni pe conștiință. (Chiar așa, cine nu are păr ondulat, să nici nu-și dorească) .
De dimineață n-am apucat să aranjez deloc claia. Am ras pe repede-nainte două cafele și m-am apucat imediat de treabă. Am decis să trec pe programul “de vară”, adică trezit mai devreme, ca să termin treburile la o oră care să îmi permită a mă bucura de mai multe ore de soare după-amiaza. Sigur, asta înseamnă că voi fi ceva mai obosită o săptămână, două, până intru în ritm, apoi îmi va fi foarte mișto. Abia aștept.
Așa, ziceam că nu am apucat să mă aranjez deloc. Am pornit laptopul de dimineață și m-am apucat de butonat. Eram în priză. Zi plină, multe pe listă, vreme mișto, poate apuc de-o plimbare mai lungă. (Nț, n-am apucat. De fapt, a fost atât de lungă ziua, încât m-am așezat să scriu textul ăsta la 11 noaptea. Mâine voi fi iar năucă, dar nu e nimic nou.)
Măi, și primesc notificare pe mail
Cinci minute până la call! Fuck, băi, ce uitasem! Aveam părul alandala, un tricou fuchsia turbat și o cămașă în carouri pe mine. Ce naiba fac? Să cobor să mă schimb și să-mi așez un pic părul? Dar nu am rezolvat sunetul în căști, pentru Zoom, iar nu or să mă audă ăștia și nu e ok.
Aia e, să crape de inimă ăia mai slabi de înger când m-or vedea. Întârziatul este una dintre chestiunile inacceptabile pentru mine. Mai bine mă scuz că arăt ca dracu, decât să mă scuz că nu am ajuns la timp. Mi se pare o problemă de (auto)respect.
Am “rezolvat” totuși cumva, că oamenii cu care am discutat nu numai că nu mi-au greșit cu nimic, dar îmi mai sunt și foarte simpatici. Am pus niște apă în păr, suficientă pentru ca mopul meu să stea potolit preț de cincisprezece minute, cât a ținut discuția, și am tras o bluză care era întinsă la uscat peste tricoul meu turbat. I-am salvat de la infarct, ca să zic așa. Ar trebui să-mi mulțumească. 😛
Total de acord cu tine, punctualitatea inseamna respect.
Chiar acum cateva saptamani, am avut un “gust amar in gura”, cauzat de niste amici.
Copiii au anuntat mai multe familii, ca vor sa faca “gender reveal” la plaja, au specificat ora, au specificat ca se vor pregati cu ceva de-ale gurii si de baut, deci toata lumea era informata.
Culmea, o familie care nici nu era in localitate, ci la vreo 200 de km distanta, au ajuns la timp, exact la ora stabilita (el este aussie, doar ea romanca, dar plecata din tara de foarte multi ani). Dar alte doua familii (romani, veniti aici de curand), care locuiesc la o jumatate de ora de plaja, au ajuns dupa vreo doua ore, unii, iar ceilalti dupa vreo trei ore. Motivul: chefuisera pana la doua – trei noaptea, si au fost obositi. Lipsa totala de respect, stiau ca nora-mea se pregatise cu mancare pe care a trebuit sa o puna pe mese, si afara erau 33-34 de grade.
Poate asa ne-au aratat cat de mult ne respecta! 🙄😒
PS Chiar crezi ca le-ar fi picat fata la aia daca iti vedeau tricoul? Astia sunt destul de open la chestii din astea.
Nu mi-era că ar fi comentat careva ceva, Emil, doar că era turbată rău culoarea și cam pocnesc ochii.
Două ore? Asta e lipsă totală de bun simț. Cunosc și eu un cuplu din ăsta, mă feresc de ei că de naiba, e imposibil să stabilești ceva și să rămână așa.
Cunosc prea bine problemele cu mopul explodat. “Paianjen turbat” in cazul meu. Parul meu nu e in tirbusoane, ci ondulat total alandala, foarte des dar cu fir foarte subtire, si creste in sus sau orizontal. Mai bine zis pluteste. Plus doua vartejuri in frunte si unul in crestet. Tone de spuma si fixativ zilnic, dar in tara vanturilor turbate si cu umezeala mare tine efectul din casa pana la masina. Intr-un timp aveam o placa de indreptat parul si la serviciu, ajungeam mai devreme si luam cazna de la capat. Apoi am renuntat, il leg la spate cand e prea turbat, si aia e. Mai ales acum, ca n-am vazut frizer de un an de zile, Rapunzel ma cheama…
Tot alandala e și al meu. Am uitat de vărtejul din creștet, îmi mănâncă nervii și ficații.
Iar placa o folosesc degeaba, cum ies din casă, cum începe să se onduleze. Mai ales că stăm lăngă baltă. 🙂
Eu mi-am făcut, încă din tinerețe, un obicei ca în fiecare dimineață să mă aduc la o formă acceptabilă că nu se știe când e vreo ”urgență”. Și după atâta timp am căpătat o îndemânare de invidiat.
Dar mi-am dorit mereu să am părul ori perfect drept, ori foarte ondulat. E ceva nici prea-prea nici foarte-foarte așa că îl țin prins tot timpul.
Tot pe minim acceptabil merg și eu în general, Anouk, doar că mă grăbeam să termin de desenat ceva și m-am așezat direct la calculator. 🙂
Să înțeleg că de câte ori ne-am văzut te-ai chinuit să arăți atât de bine?😜
Despre păr nu zic nimic. Că, na, eu mă ciuntesc singură de când mă știu și ar fi culmea să comentez despre cum îmi stă părul.
Cred că tre’ să schimbi ochelarii, Eleno. 😛
Mămică, mi-e atât de dor să merg la coafor… dar e închis tot pe la noi.
Vezi dacă n-ai o Elenă p’acolo … pățăști … din 2 foarfece te rezolva.
Da, chiar, la zeamă de foarfecă nu m-am gândit. 😜
Fetelor, mi-ați făcut ziua cu comentariile voastre! 😊👍
Ce încălzire globală, ce pandemie, astea sunt problemele reale (și a mea e tot cu parul o dublat, și ii trebuie ceva pana iese din baie). 😉😂
Minim o oră dacă trebuie să-mi spăl și părul. 😁