Am o perioadă aglomerată, așa că încerc să “fur”, de câte ori se poate, câteva momente de “altceva”. După un an și ceva de pandemie și cele (deja) trei luni de lockdown, am ajuns să mă strecor din casă cu absolut fiecare ocazie, indiferent care este scopul. (Fiecare ocazie înseamnă o dată la câteva zile.)
Nu intrăm amândoi în magazin, evident, ar fi absurd și nici nu este permis să intri fără cărucior mare de cumpărături (iar eu le urăsc), așa că se ocupă doar inginerul. Dar asta nu mă împiedică să merg cu el până acolo și să îl aștept la câțiva metri de intrare, într-o zonă necirculată. Sau să ocolim prin parc, să facem măcar tura scurtă, înainte de a merge la cumpărături.
Astăzi, ura!, am avut parte de o deplasare neplanificată, cu mașina, într-un orășel situat cam la 30 de minute de unde locuim noi. (Am mai spus că nu măsor distanțele în kilometri, ci în minute, n-ar trebui să fie o surpriză.)
L-am rugat să cumpere diverse, pentru că vreau să termin de amenajat un colț din living. S-a apucat de treabă, a căutat și găsit ce doream. Una dintre piesele de mobilier a fost achiziționată de la o persoana din orășelul mai sus menționat și urmează să fie recondiționată (Piesa de mobilier, nu persoana.)
Relaxare
Din momentul în care mă sui în mașină, se întâmplă ceva aproape magic. Închid portiera și mi se ordonează cumva lucrurile în cap, bâzâitul motorului mă ajută să mă relaxez, indiferent dacă e vorba de cel al autoturismului sau de al avionului. Ba, dacă e drumul mai lung, mă relaxez atât de tare încât dorm ca un porc.
De data asta, deși îmi era somn ca naiba, pen’ că-n ultimele zile m-am băgat în pat, constant, cu minim două ore peste ceea ce aș numi ora mea optimă de-nfipt cornul în pernă (de ora 23 zic, aia e ora mea optimă), nu mi-a dat ghes sufletul. Parcă eram un copil care pleca după foarte multă vreme în tabără. M-am holbat pe geam, am numărat mașinile care nu au semnalizat la schimbarea benzii de deplasare (patru bucăți) și am încercat să identific mărcile autoturismele după forma luminilor. Desigur, am butonat și telefonul, că și-așa nu am mai apucat să discut aproape cu nimeni în ultimele zile. Poate recuperez cumva.
Revenind la partea cu relaxarea și punând în balanță avantaje versus dezavantaje, cred că am să abordez problema la fel ca pe cea cu bicicleta, am să trec peste frici vechi și am să îmi iau permisul de conducere. Mai scapă și inginerul de un chin, împărțim drumurile lungi, să-i fie mai comod, iar eu nu am să mai depind de el la capitolul ăsta. Nu că ar fi o problemă, îi place cu covrigu-n mână, dar de ce nu?
Așa că vă zic doar “păzea!”. Pentru permis voi aplica în Olanda, după ce scăpăm de virusul vieții, însă cu mașina o să mă dau cam peste tot prin Europa, ne place să ne plimbăm.
De ce nu am încă permis de conducere, deși am făcut școala de șoferi de două ori, e altă poveste. Mai lungă. 😊
–
Photo by Cleyton Ewerton from Pexels.
Nimic și nimeni nu m-a convins să fac școala de șoferi. De luat permisul nu mi-e teama. Știu semnele și regulile de circulație mai bine decât un polițist (ovcors) tot de la circulație.
Da’ recunosc că m-a străbătut un gând: ete, mă, își ia și Didina permis.😁
Eleno, îl bati și pe Godina (la circulație ma refer)? 😉😂
Neah..condu fara permis, e cool si te tine-n forma. Si face toti banii sa le spui celor din masina ca ..ioc permis abia cand vezi un politist sau doar la destinatie. Ceva..” Ce misto a fost, pot sa conduc si cu voi in masina, sigur o sa-mi iau permis..!”
Adrian, când spui face toți banii, te referi la cei de amendă și de cauțiune, nu? 😁
Eleno, în haosul din București nici gând, dar acum mă tentează. Drumuri multe și mișto, autostrăzi ca lumea, fără isterie și claxoane… să tot mergi, na. 😁
Emil, la ce să îl bată pe Godină, la cap?
Ana, la scris! Ca pot sa o spun cu mâna pe inima, ca Elena are talent. 👍😊
Da, are o tonă. Păcat că a pocnit-o lenea și nu mai scrie. 🙁
Sa va iau pe rand: @Emil, ❤😄, @Adrian, 😃☺, @didino, ai prins curaj acolo, este?!
Pe tot l-am prins, Eleno. 😁
Didino, DECI NU AI CARNET??? 🤔😳
Saracu’ inginer! A mea jumătate, și-a luat carnetul la 46 de ani, in Aussie. In țara nici nu se gândea la așa ceva, dar aici a fost musai. A învățat sa conducă pe o namila de Ford Falcon (are 5 metri lungime), și pe o Toyota Hilux (camioneta). La examenul practic, i-a scris doamna examinatoare in fisa “excellent parallel parking “!
Eu ca instructor, sa invat pe altcineva sa conducă, sunt un dezastru. Intr-o zi îi spun ca trebuie sa facă “parcarea paralela”, iar ea ma întreabă “cum?”. Răspunsul meu de instructor “nu știu cum, dar trebuie sa o faci!”. La întrebat pe fiu-miu cum se face, iar el i-a răspuns “vezi mami ca găsești totul pe net”. Și așa a învățat jumătatea mea sa facă parcarea paralela.
O data, s-a dat și jos din mașina (de nervi), și a zis ca nu își mai i-a nici un carnet. Acum conduce zilnic printr-un oraș mare și nu are nici o treaba.
In alta ordine de idei, săracii de voi, nu aveți voie… sa nimic…și la noi viața decurge absolut normal. Mâine seara cred ca mergem iar la festival, la Fringe, e nebunie. Singurul lucru nașpa este ca trebuie sa purtam masca pe avion și in aeroport.
Păi eu am 42, deci sunt încă în target. 😛
Am să povestesc ce m-a făcut să-mi fie frică de condus. Da-mi trece și asta, o să am grijă.
Mulți, mulți înainte, puștoaico! 😊👍
:)))))))) Îmi place asta cu puștoaica, n-am mai auzit-o de ceva vreme. Mulțam! Mulți și mișto să aveți și voi!
Mi-au plăcut mașinile și să știu cum funcționează. M-a învățat fostul să conduc înainte să-mi iau permisul. Permisul mi l-am luat imediat ce am avut bani să fac școala. În 1993.
Deși conduc prin București zilnic, încă îmi place să conduc și anul trecut am reușit să-mi iau și o mașinuță nouă pe care o ador. Am condus mașinile tuturor prietenilor și n-am probleme să conduc și mașini mari, ca cele despre care povestește @Emil. Ba chiar îmi plac doar mașinile mari.
@Anouk, ca sa conduci in nebunia din București, ești tare! Bravo!
Și jumatatii mele, ii plac doar mașinile mari. Visul ei este sa aibă un Ford F250! Acum conduce o Mazda CX5, și o iubește.
Mișto Mazda! Eu vreau un Volvo XC90 când mă fac mare. Sau un Hilux dacă ne mutăm la fermă. 😁
Ultimul XC60 arată bestial. Hilux-ul este mașina adevarata! Noi la munca avem majoritatea, Hilux (conduc unul). Super reliable.
Îmi pare rău, dar nu avem SUV-uri pe lista de cumpărături. Stationwagon-urile sunt suficiente. Când va veni momentul să o schimbăm pe asta, ori o schimbăm cu același model ori încercăm un V60.
Dacă trebuie neapărat camionetă, singura variantă pe care aș lua-o în considerare e Cybertruck.
Honey, ai scris greșit nu aveAm. 🤭
Anouk, îmi plac mașinile, știu cum funcționează, știu să conduc (mă rog, știam, trebuie să fac câteva ture de poligon), doar că mi-a fost frică.
În București no way, e haos și isterie.
Pfff…ce copii! Mi-am luat permisul la 20 de ani. Anul asta, permisul meu schimba prefixul. 40 de anisori. Ador sa conduc, sunt fan salbatic Formula 1. Parcari laterale am invatat in poligon, dar nu le-am folosit niciodata pana nu am venit in Germania.
Am incercat sa conduc in Anglia, dar n-am reusit decat vreo 300 de metri. Cum dreaq sa conduci pe contrasens si sa intri pe stanga in giratoriu??? Si boala de masina mai era si cu cutie automata. Imi amortea piciorul stang.
Ruxandra, apropo de mers pe partea cealaltă, era să mor de inimă în Malta. Mi se pare atât de aiurea, încât îmi venea să urlu la șofer “Nebunule! Vrei sa ne omori???” Mai au și străduțele alea foarte înguste și înclinate.
Ruxandra, prima mea zi in orășelul unde urma sa trăim următoarea perioada (vreo 3 ani). Aterizăm, și ne aștepta șeful meu la aeroport, sa ne ducă la hotel. Ajungem la hotel, pun bagajul jos in hol, și el ma întreba “Gata? Hai sa mergem sa îți iei mașina de la firma.” Și eu am întrebat “Acum?”. Nevasta-mea mi-a văzut fata, și rade și acum când ne amintim. Zice ca aratam de-a dreptu’ speriat. Era vorba de o Toyota Hilux (nu condusesem niciodată o camioneta) și trebuia sa conduc și pe partea cealaltă pentru prima oară in viața mea. Norocul meu a fost ca orășelul era mic (cca 10000 de locuitori), cu circulație putina, și a fost ușor sa ma adaptez. Pentru jumătatea mea a fost ușor, căci ea aici a învățat sa conducă. Acum îmi este mai greu sa conduc, când ne întoarcem in România (prima zi). I
Iubesc mașinile automate, nici nu as putea sa concep sa îmi cumpăr mașina cu cutie manuala. De ce sa muncesc eu, când totul poate fi atât de simplu?
Eu am retinut doar ca ai coarne, pe care le bagi in perna. Bine, banuiam ceva. In rest nu ma intereseaza, doar sa nu te proptesti cu masina n mine.
Nu mă proptesc, stai liniștit, nu vreau să stric mașina. 😁