Comenta un prieten pe Facebook, la o postare d-ale mele, despre nou apăruții boboci de rață și de gâscă de la noi, din cartier, spunea că-n România păsările alea nu ar fi avut prea multe zile de trăit. M-am amuzat, nu îmi pusesem problema așa niciodată de când am devenit rezidenți în Olanda. Mi se părea cumva firesc ca toate zburătoarele să mișune prin zonă, fac parte din peisaj. Sunt hrănite iarna și protejate mai mereu, toată lumea le ocolește și le ferește dacă răsar, întâmplător, în drum. Câini vagabonzi nu avem, nici pisici, așa că nu văd de ce nu ar avea viață lungă și liniștită. Două realități, așadar, fiecare cu perspectiva și fauna ei.
Avem mai multe, de fapt, depinde numai de latitudine și longitudine
Citeam o știre – președintele Ciadului a murit în timp ce-și conducea soldații într-un conflict cu forțele rebele. Sună uluitor, este? Mulți habar nu au nici măcar unde este Ciadul pe hartă sau ce se întâmplă în zona aia. Republica Centrafricană, Sudan sau Mauritania nu agită niciun neuron și e normal, cumva. Bucata ceea de lume ne este departe atât fizic, cât și cultural, de ce ne-am bate capul cu problemele lor?
Aproape concomitent, în altă felie de Terra (Polonia, mai exact), niște cetățeni se au scăpat la limită de atacul croissantului. Periculos animal, pe cuvânt. Șade-n copac rumen, fără mâini, fără picioare și terorizează locatarii din blocuri. Barbarie curată și prilej excelent să chemi poliția animalelor, să pună nemernicul la punct. Sper că au avut oamenii și niște gem de caise la ei, să fie treaba eficientă până la capăt. Vânezi bestia și-o și mănânci, să nu irosești resurse.
Că tot veni vorba de risipit resurse și se apropie Paștele ortodox, ce scriam înainte de Crăciun rămâne valabil. Realitatea noastră, a lumii civilizate, este este că irosim atât de mult, încât am putea stopa foametea și malnutriția la nivel global. Peste 3 milioane de copii mor anual din cauza asta. Dar știu, e greu când ai nimerit roșii d-alea, nasoale, care nu au gustul ACELA, pe care-l ții minte din copilărie. Mai bine le arunci și cumperi altele.
Iar exemplele pot continua la infinit, nici măcar nu este necesar să mă chinui prea tare. Este suficient să deschid două, trei site-uri de știri și să petrec câteva minute, nu multe, citind pe acolo.
Cât ne certăm noi pe aici dacă să se ridice nu știu ce restricții impuse din cauză de pandemie, că libertăți, drepturi, legislație și constituții, în Rusia megalomanului Putin sunt arestați oameni cu miile, pentru că au avut îndrăzneala de a-l susține pe opozantul său, Navalnîi. Iar în Crimeea și la granița de est a Ucrainei au fost trimiși deja zeci de mii de soldați. Cam asta ne mai lipsea acum, conflict armat la granița NATO, în rest ne este bine.
Cam atât, cam așa. Fiecare e cu realitatea și cu perspectivele sale. 😊
–
(Photo – Gratisography.)
De azi am iar muncă în șantier și iubitul meu nu mai pleacă în Afganistan! Asta e realitatea mea de azi.
Confortabilă realitate. 🙂
An(oh), 🙁
Fascismul părea tot o mică realitate insignifiantă, de asta scriu: istoria se repetă dacă nu știm s-o învățăm.