Au fost Oscarurile, iar una dintre persoanele care a plecat acasă cu celebra statuetă a fost Chloé Zhao, regizor, femeie, originară din China. Bucurie mare, a vuit internetul, a fost prima chinezoaică ce a reușit așa performanță. Nu am văzut încă filmul pentru care a câștigat, “Nomadland”, sunt foarte în urmă la capitolul ăsta, din lipsă de timp, dar nu pelicula e subiectul care mi-a atras atenția, ci prostia comuniștilor.
Da, a curs deja cerneală și s-au consumat mulți pixeli pe tema comunismului, am bălmăjit inclusiv eu câte ceva pe subiect și am să continui să scriu, pentru că l-am urât din toți rărunchii. Mai zic încă o data, ca să fie: mă bucur că nu mai avem parte de așa regim și de hidoșeniile lui.
Oricât ar încerca Republica Chineză să coafeze situația, că mediu de afaceri, economie, deschidere către occident, bla bla bla, e zero barat. Deciziile se iau unilateral, exclusiv de sus și e musai să fii pe placul conducătorilor, altfel te aranjează partidul de nu te vezi. Bine, regizoarei care a câștigat Oscarul nu aveau ce să îi facă altceva decât să interzică orice fel de informații sau de transmisiuni video despre ea, pentru că a plecat la 14 ani de acolo și și-a continuat studiile în UK, iar mai apoi în SUA.
Au șters știri despre ea în draci, au tăiat conexiuni la internet, accesuri la VPN, au interzis transmisiunea live inclusiv în Hong Kong pentru prima dată după 50 de ani. Motivul e de noaptea minții: femeia ar fi avut, acum câțiva ani, niște comentarii ne-măgulitoare la adresa Chinei. Și-a spus părerea, adică, și a deranjat pe careva de la partid.
În 2021, mie, cetățean european născut în comunism, care ține cu dinții de drepturi și libertăți și militează mereu pentru democrație și libertate de exprimare, treaba asta mi-a provocat o silă și mai mare. Dar, tot în 2021, încă există cetățeni (mulți) care consideră că ceea se întâmplă în China, în general, nu e aiurea.
Adică, na, își mai bagă partidu’ coada pe ici, pe colo, dar per ansamblu-i ok. Au oamenii afaceri, fabrici și produc de toate. Mai fură tehnologie, mai omoară și chinuie cetățeni care nu-i sunt pe plac, ori îi trimite în tabere de re-educare, da-i bine, cumpărăm ieftin de la ei. Nu contează că-n fabrici de pe-acolo se lucrează pe doi bani, că sunt exploatați inclusiv copii, noi vrem doar să consumăm. Cine și cum a asudat pentru ele nu e treaba occidentului.
D-aia zic, trăiască partidu’, nene. Că, dacă se duce regimu’ și-ncep ăștia s-o ardă democratic, se duc naibii și toate produsele noastre “made in China” pe apa sâmbetei, de vom fi nevoiți să plătim prețul lor real, ca barbarii. Și să nu mai consumăm excesiv. Iar una ca asta nu se face.
–
(Photo by Nick Fewings on Unsplash.)
Deja-vu, Ana!
Realizează vreunii dintre tinerii de acum care se hrănesc cu poveștile unor părinți emancipați în acele vremuri cam cum ar fi fost de fapt viața lor?
Mă îndoiesc, Sandra. Oricum, pentru ei este foarte greu să-și imagineze, s-au născut cu toate la nas.
Eu nu pot să înțeleg satisfacția unora de a forța niște oameni să gândească cum vor ei. De ce nu-i lasă să plece pe cei care nu se simt bine în regimul ăla?!
Dacă pleacă toți, ei pe cine mai chinuie, cu cine mai duc țara pe mărețele culmi ale progresului?