În sfârșit, a reușit și Olanda să intre în normalitate cu codurile astea de pandemie. Mi-era groază să mă gândesc cum ar fi urmat să traversăm noi Europa și ar fi trebuit să calculăm cum facem cu timpul, să fim ok cu testele PCR și cu accesul în diverse țări. Iar despre stat în carantină ce naibii să mai zic? Brrr, bine c-am scăpat.

După un an și jumătate de chin, plus aproape șase luni de și mai mare chin (lockdown, adică), vara asta e o gură de aer proaspăt la propriu. Obligativitatea purtării măștilor în spațiile în care se poate menține distanța a dispărut începând de azi, campania merge excelent, intenția de vaccinare a urcat la 87%. 😊 Au reușit să ajungă cu programările deja la cei care au 18 ani, urmează minorii de săptămâna viitoare.

De bucurie, că tot nu mai purtasem de aproape doi ani, am simțit nevoia să sărbătoresc drumul la oftalmolog cu niște tocuri de 10, asortate la o rochie lejeră și simplă. Pfoai, cum a fost! M-am simțit precum Cenușăreasa în drum spre bal, de mi-era naibii și teamă că o să mă bâțâi haotic și o să mă-mpiedic pe drum, dar nu a fost cazul. Cam ca mersul pe bicicletă e și datul ăsta pe tocuri. Odată ce-ai învățat să te ții pe ele, nu mai ai grețuri. 😛

La fel se citea veselia și pe chipurile celorlalți. Orașul forfotea de oameni. Sigur, cei mai mulți au rămas în continuare precauți, mulți încă poartă măști în zonele populate sau în magazine, dar senzația de ușurare-i acolo, bântuie orașul.

Simplul fapt că guvernul a dat semnalul de relaxare, pen’ că s-au liniștit apele, iar decesele și spitalizările au scăzut dramatic, a adus o tonă de fericire. Până în toamnă, desigur, atunci pare-se că ne vom părui cu mirifica variantă Delta, mai agresivă mult mai contagioasă, dar care sper că va avea un impact mult mai mic datorită numărului mare de imunizări. Sper, sper să fie bine, că nu mai pot s-o iau de la capăt cu jalea și frica.

Spor la vară!