Am plecat cu treabă și am ajuns, complet neplanificat, la muzeul naval – Koninklijke Marine (Royal Netherlands Navy) – din Den Helder. Mi-a plăcut. 😊
Bărci, nave, tunuri, artefacte, povești cu duiumul (majoritatea din 1815 încoace, acela a fost momentul când a început să fie folosită denumirea de Marină Regală, Koninklijke Marine) și un submarin. Tonijn îi zice, a fost funcțional între 1966 și 1991, are o lungime de 78 de metri și avea nevoie de un echipaj format din 67 de persoane.
Habar nu am cum puteau supraviețui și munci oamenii ăia acolo. Vorbesc serios. Submarine nu văzusem decât în poze și-n filme, nu mi-am imaginat niciodată că spațiile sunt chiar în halul ăsta de înghesuite. Este plin peste tot de aparatură, țevi, cabluri, butoane și robineți. Peste tot, nene. Paturile (mă rog, e foarte greu să le numesc așa, dar n-am altcumva cum) sunt niște tăvi rabatabile, înșirate de-a lungul coridorului. Iar restul… brrr.
Foarte interesantă plimbarea prin el, deși cred că ar fi mai potrivit termenul de strecurare, dar mi s-au activat toate beculețele care-mi clipocesc când simt înghesuială în jur. Mi s-a strâns nițel stomacul și am simțit nevoia să scurtez cât mai mult șederea. Jur că habar nu am cum au funcționat oamenii ăia acolo. 67 de înși care se spălau, cred, mai din joi în paște, ticsiți în conserva aia, sigur n-aveau cum să ofere vreo desfătare olfactivă.
Tot muzeul este foarte mișto, cap-coadă. Au știut să pună în valoare artefactele pe care le au expuse și, în același timp, să creeze o atmosferă interesantă. Nu-mi plac deloc locurile sterile, iar cei care se ocupă de exponate au reușit să evite problema. Nu cred că interesează pe nimeni istoria Koninklijke Marine, așa că mă voi limita la a pune o serie de poze, din muzeu și din submarin, urmând să revin mâine cu partea a doua – navele Schorpioen și Abraham Crijnssen.
PS: gata, am pus și zoom la poze, sper să funcționeze, deși văd că mi-a făcut terci și mi le-a dublat pe unele. Mai butonez mâine dacă e, poate repar.
–
Ha! În înghesuiala aia au pus față de masă pe masă și au pregătit setul de cafea! Drăguț!
In lift sau in spații înguste nu am probleme. Știu ca dureaza puțin și revin la normal. Sunt foarte rezistenți si adaptabili cei care lucrează in asemenea condiții de neimaginat. Mișto muzeul și pozele de acolo. Soțul meu e fascinat de al doilea război mondial. Citește si se documentează mereu. Inevitabil filmele de razboi, cu tancuri, submarine, avioane sunt in top. Asa ca la nivel de film am cam văzut tot ce s-a putut cu submarine. Si mereu ma apuca o senzație de claustrofobie. Foarte interesant ca poți sa vizitezi un submarin in cadrul muzeului.
Sa ai o duminica cu mult soare!
Anouk, au pus față de masă, da, dar dacă te uiți în dreapta pozei, ai să vezi trei paturi rabatate. Habar nu am cum puteau dormi așa, ca sardelele. 😳
Am văzut paturile, bineînțeles. 😉
Dyamisi, și inginerul e pasionat de al doilea război mondial. Mă holbam ieri la niște arme și a început să mi le înșire, cu nume și prenume. 🙂 Eu nu mă pricep, dar îmi plac mult muzeele de istorie, mă ajută să înțeleg unele lucruri și să apreciez mult mai mult epoca în care am avut norocul să ne naștem. Și continentul, desigur.
Duminică mișto și vouă! 🤗