Îl știți pe vecinul cu bormașina, nu? Hai că sigur îl știți, e ăla care vă strică somnul duminică dimineața. Că, nu-i așa, dacă nu are el somn, ce mai contează ceilalți? Doar e stăpân pe cei patru pereți ai săi și-i poate găuri oricând i se scoală.

Ei bine, când am plecat din România, m-am bucurat tare mult. Am zis gata, nene. Gata cu bocăneala și cu râcâitul pereților la ore nepotrivite, gata și cu sunetul de bormașină în creierii dimineților, o să pot dormi și eu ca omul.

Mhm, stai p-aproape, Ano. Ba chiar am descoperit că lucrurile sunt la un cu totul alt nivel, că nu discutăm de un vecin, doi, ci de o națiune întreagă. Olandezii pur și simplu n-au stare. Se bagă în pat odată cu găinile li se trezesc când se crapă de ziuă, așa e modelul. Sigur, nu discutăm de cei foarte tineri, care rup cluburile și se duc mereu la petreceri, ci de persoanele mature, care “și-au făcut un rost”.

Munca, la ăștia, începe foarte devreme. Iar când spun foarte devreme, înseamnă că la ora 7:30 e treaba în toi pe șantiere, iar angajații primăriei sunt deja sub geamul tău, tund gardul viu și aspiră praful de pe străzi. Ca să fii la ora aia deja pe traseu, cu treaba începută, mă gândesc că n-ai cum să te fi trezit mai târziu de ora 5 – 5:30. Pân’ te dezmeticești, pân’ te speli, mânânci, bagi o cafea și te pregătești de plecat la serviciu, durează.

Eu sunt un om matinal. Când lucram în București, mă trezeam pe la 6, 6 și ceva. Pregăteam și duceam copilul la școală, apoi mă duceam direct la birou, ca să nu pierd vremea pe drumuri, inutil. Dar la 5, nene?

Dar să vedem și partea mișto a poveștii ăsteia – dacă ai început treaba la 7, ziua de muncă se încheie la 15:30. Ceea ce înseamnă timp pentru viață personală și de familie, rezolvat diverse, organizare mai eficientă a treburilor gospodărești și chiar timp de mers la plajă, după serviciu. Că, na, vara se întunecă la ora 23, iar pe plajă se poate sta lejer până la 21. Timp berechet. Da, plajele sunt pline după-amiaza, chiar și în cursul săptămânii. 😊

O amintire ușor amuzantă pe subiect e dată de momentul în care am decis să schimbăm ferestrele, ușa de la intrare și plăcile decorative de pe fațada casei și am agreat cu firma care s-a ocupat de toate cele că vor termina în maxim trei zile. Mi-au promis că vor fi la ușă la ora 7:30, dar m-am trezit cu  șeful de echipă la ușă, cu jumătate de oră mai devreme. Evident, m-a găsit în pijamale, cu cafeaua sub nas. Tot evident, i-am făcut o cafea proaspătă și l-am lăsat să-și vadă de ale lui, că eu nu-s om decât de la a treia ceașcă în sus. Ultima oară când am verificat, încă nu îmi curgea sânge portocaliu prin vene.