Tocmai terminasem pauza de prânz, ieri, și încercam să mă auto-conving să urc înapoi în birou, să mă apuc din nou de treabă. Greu, nene. Greu rău după masă, parol. Cred că sufăr de boala porcului sau ceva, că mi se taie complet cheful de orice și nu văd decât perne în fața ochilor. Plutesc toate într-un dans haotic, de mă ia și amețeala de la ele. Dar, bad luck, vorba francezului, nu-i pasă nimănui de suferințele mele, să primesc scutire de la treabă. Oameni răi.

Și taman când să plec, constat că se chinuia curierul să-ndese ceva prin fanta cutiei poștale. Mă, mai dă-o-ncolo de treabă. Ce naiba o fi adus ăsta? Scrisoare nu e sigur, că altfel nu s-ar fi muncit în halul ăla, pentru cataloage și materiale promoționale avem sticker lipit, nu primim, mulțumim, de comandat nu comandasem nimic…

Mă duc să ridic minunăția, era pe numele meu. Hmmm, dubios. Desfac și… Wtf, dude? O rochie, de unde?

Ăăă… aha!

Mi-a luat ceva să îmi aduc aminte ce și cum, dar am reușit până la urmă. În weekend, la cafeaua de  dimineață, după tura standard de internet, am intrat pe unul dintre site-urile de pe care îmi mai comand eu cârpe, când am nevoie de câte ceva. Da, chiar și când nu e pandemie, prefer să îmi iau hainele de pe internet, pentru că mi-e lehamite să tot umblu și să probez diverse prin magazine.

Ei bine, în weekendul care tocmai a trecut, am văzut o rochie drăguță, pe care am zis să o iau. Nu căutam musai așa ceva, dar dacă tot mă împiedicasem de ea și mi-a plăcut, ce sens avea să mă fac că nu am văzut-o? Exact, niciunul. 😛

Am selectat mărimea și am dat să plătesc, restul de informații fiind deja salvate în telefon. Aici aș face o paranteză. Multă vreme am evitat să instalez aplicația băncii pe telefon, cea prin care pot face plățile fără a mai avea nevoie de card, pin și alte avioane. Autentific cu mutra și cu amprenta și aia e tot, am autorizat plata. Ei bine, a insistat inginerul să instalez. Nu știu dacă am făcut sau nu o mare greșeală că l-am ascultat, dar mi se pare extrem de amuzant să plătesc cumpărăturile pe internet într-o secundă. Dar, na, el a vrut-o. 😀 Gata, am încheiat paranteza.

Când să autorizez plata, am primit un mesaj de eroare și am zis “aia e, în cazul ăsta, n-a fost să fie”. Oi fi avut freza prea razna, de nu i-a plăcut aplicației de mine. Nu am reluat comanda, mai ales că nu primisem nici notificare pe mail. Iar mai apoi am uitat de poveste, că nu era nimic important și nici nu țineam neapărat să-mi cumpăr rochii subțiri, din in, în mijlocul lunii martie.

Ei bine, se pare că a dorit musai să ajungă la mine, dacă am primit-o chiar și în ciuda mesajului de eroare. Da, e drăguță. Crem, cu nasturi mici, din sidef.