Disclaimer, că reclamații nu primesc din motive de covizi: scrierea de azi e scurtă, dar cu o țâră de sirop. Care vă știți sensibili la pateu, ori vi se rostogolesc prea lesne ochii în cap, dați o tură de cartier câteva minute, pentru aeriseală, și reveniți mâine. Vă foarte mulțumesc pentru înțelegere!
Acu’ șaptesprezece ani și câteva ore (deja), asistenta-mi punea în brațe un ghemotoc de om. Odorul meu propriu și personal, an de fabricație 2004, strâmba drăgălaș din nas. Cred și eu. Friguț pe afară, niscai zăpezi ș-un pic de polei, eu eram încă amețită de la anestezia vieții și mă uitam un cruciș în jur. Mă cam încurcau toate tuburile alea care intrau și ieșeau din mine, de parcă eram aparat de aer condiționat.
Circumstanțele mă obligaseră la cezariană (bleah, hidoasă experiență). Fiică-mea s-a simțit răzvrătită încă de la momentul acela și nu a binevoit defel să ia poziția corespunzătoare, în vederea mutării fizicului domniei sale în noul mediu. Ca atare, m-au decupat și m-au lipit la loc.
Doi oameni ne-au fost acolo
Iar ăia au fost părinții mei. Tata – care-și trăgea mucii cu spor și se străduia să pară că nu bocește, în timp ce își lua nepoata în brațe. (Fie vorba între noi, io zic că p-ăștia din armată nu-i nimicești cu arme și strategii sofisticate de luptă. E suficient să le pui mogâldețe inocente sub nas.) Și mama – care se întreba, îngrijorată, ce o să facem.
Cum adică ce o să facem? O să ne vedem de viață. Dar lumea e rea, mamă, vorbește. Ei, și? Să vorbească. Cum o să vă descurcați? Excelent, poți fi convinsă! Neuronii și demnitatea nu ni le poate lua nimeni.
Bipedul care ar fi trebuit să fie lângă noi (nu numai, dar mai ales) atunci, a decis că-l încurcăm un pic. Și a fost atât de viteaz, încât mi-a comunicat asta la telefon. Ducă-se învârtindu-se! Nu am ținut niciodată pe nimeni cu forța lângă mine. Consider că fiecare individ pe lumea asta are dreptul la propriile-i alegeri, cu obligația de a suporta consecințele.
Și ne-am văzut de drum
N-a fost ușor deloc, dar nu detaliez, e o zi mult prea mișto pentru mine. Am să revin cu subiectul ăsta la un moment dat, pentru că merită discutat. Atitudinea mizerabilă față de familiile monoparentale este o pată pe obrazul societății, din păcate, chiar și acum.
În afară de cei șaptesprezece ani ai adolescentei, mai sărbătorim încă ceva. Cei treisprezece de când s-a privit lung cu inginerul, s-au dat un pic în balansoar, un pic în leagăn, s-au gâdilat, apoi a decis că e ok. Îl putem lua în echipă. Cea mai mișto echipă! Dau în scris oricui treaba asta. Tort nu nu primiți. Nu azi. 😛
Photo by Adi Goldstein on Unsplash.
La multi-multi ani luminosi artistei, si tie, si inginerului, si voua impreuna!
Mulțumim, Cornelia! 🙂
Multumesc!! :))
Credeam că ai scris despre mine și fii-mea.
La mulți ani, Alexandra! Iar tu să continui să te bucuri de ea în fiecare zi. Și inginerul de voi, amândouă!
Povestea asta e a mai multora, Anouk. Am să revin cu ea.
Mulțumim frumos! 🙂
La mulți ani Alexandra! Să fii voioasă, veselă și sănătoasă!
Iar voi doi, tu, Ana și dumneata, dom’ inginer, să aveți împreună zile multe și senine!
Și pentru că inginerul pare așa un tip simpatic, îi vând un pont. Dom’ inginer, investește rapid în chestii și unelte de grădinărit, piele și accesorii de hobbylit, că dacă pleacă adolescenta la școli, ai încurcat-o 😇
Cu plăcere!
Merci :))
La mulți ani puștoaico să ai noroc și parte de tot ceea ce îți dorești în viață! Orice alt cuvânt peste această urare este de prisos!
Multumesc!!
1. La mulți ani domnișoarei!
2. Degeaba pui disclaimăre Ană! Năucii tot își bagă nasul și pe urmă se miră că e frig afară și că le curg mucii și le lăcrimează ochii.
3. Asta cu monoparentalele aduce un pic cu aia în care ea și el nu-s luați cu acte dar au doi copii și sunt bine merci. Copii sunt pe numele lui, toți îs Ok și toate-s bune. Mă rog, până la urmă tot o trebuit de s-or luat, că nu puteau face credit de casă, dar asta e o cu totul și cu totul altă poveste.
4. Vă salut. Și mă bucur că vă cunosc măcar virtual. Să beți o bere în cinstea fetei! 😉
Pun disclaimere că e închis la ghișeu, d-aia.
Mulțumim! Cei de care zici tu sunt niște cazuri fericite, nu de ei vorbeam. Ci de ceilalți, “paria” societății.
Sănătoși să fim, că e timp și de bere. 🙂
Iar am pus comentariul aiurea 😀
Mulțumesc!
Hmmm! Și stai în același cartier cu mine.
E ok, Mona, stai liniștită. Mulțam fain!
Unelte și o grădină mai mare ar fi bună. Plus un blănos. 😛
La mulți ani veseli și plini de inspirație fetei! Și sănătate tuturor!
Să încep și eu ca bătrânii satului (mamă, ce uram astea!) cu “…17 ani… mâine poimâine parcă vezi că…”? 🤣
Ca bătrânii, ca nebătrânii, dar mai are doar un an și o trimitem la facultate. Deja ne facem planuri ca tinereii. Concedii în doi, d-astea…
Mulțumesc! Sănătoși să fiți și voi. 🙂
Cat de misto❤.
Sa vă bucurați!
Și voi, Eleno. Mulțumim! ❤
Da! Acel moment când îl iei în brațe pentru prima oară pe el, puiul de om, și știi că îl vei iubi necondiționat și infinit.
La mulți ani așa cum și-i dorește ea!
Vă pupez apăsat😘
Exact, Adina, necondiționat. 😀 Mulțumim! ❤
La mulți ani adolescentei! Mi-au plăcut creațiile ei, multă baftă în continuare!
Eu la 30 mi-am pus în gând să fac un copil cu primul “venit”, mă rog să aibă acolo ceva bun în gene. Și să îl cresc singură. Aveam niște decepții la activ și mi-am dat seama că fără un bărbat pot să trăiesc, dar “fără de copil”, ba! Numai că nu mi-au ieșit socotelile, musiu s-a lipit de mine și lipit a rămas. 😁
Mă bucur că v-a găsit inginerul sau voi pe el! Ani minunați în continuare! 😘
Mulțumesc, Blanche, baftă și vouă!
Ne știam din cămin, din facultate, dar de lipit, ne-am lipit mult mai târziu. A venit cumva firesc. 🙂
La mulți ani, Alexandra! Şi mult succes în continuare în tot ceea ce vei face! ❤
Mulțumim, Solandi! Baftă și vouă. 🙂