Povesteam prin decembrie că am întâmpinat ceva probleme tehnice cu site-ul. Îmi dădea eroare certificatul SSL, motiv pentru care-mi era silă să mai pun link-uri pe social media, nu-mi mai făcea deloc preview.

Și, pentru că nicio minune nu ține mai mult de trei luni, am luat-o de la capăt. Am constatat, acum câteva zile, că iar nu mai merge cum trebuie. Având sechele de data trecută, am zis să termin de făcut absolut tot ce era pe ziua respectivă și să-i abordez, pe chat, pe cei de la tehnic, la 11 noaptea.

Eram fericită că măcar acum știam care este problema. Zic aia e, nene, îl abordez pe Munish, îi spun baiul, care a fost soluția data trecută și gata. Scap în zece, hai cincisprezece minute maxim.

Mă așez iar la butoane

– Măi, Randhir, mânca-te-ar mama, păi nu v-am zis data trecută să nu mai modificați nimic? Îmi belirăți iar blogu’ și, iote, în loc să mă bag în pat la ora asta, ca orice damă care se respectă, stau aci, să fac pe interesanta cu tine. Ia, bagă repede: problema e tot X, soluția voastră a fost Y.

– Cum să fie așa, doamnă?

– Păi mai făcurăți o dată. Tot voi, adicătelea, că nu am fabrică de SSL-uri acasă. Și mi-am luat notițe pe telefon, că io așa funcționez.

– Ia, stați așa! Aveți instalat plugin de pus pe social media? întreabă omul.

Mă blochez un pic. Zic na, stai să vezi că ăsta mă ia acum cu aiureli. Hai să-l las oleacă, să nu-i stric scriptul.

– N-am, Tarzane.

– Păi să instalați!

– Nț. Nu instalez nimic. Nu aia e problema oricum, e de la SSL. Ia verifică.

Și o ținem așa, langa. Eu îi tot ziceam să verifice, i-am dat inclusiv codul erorii, el mă punea ba să instalez ori să activez diverse, ba să mă scarpin în urechea stângă cu mâna dreaptă, ba să stau cu spatele spre vest și cu ochiul stâng întredeschis. Bănenebăăă…

La un moment dat, îmi dă decisiva

Mi-au cedat nervii când mi-a zis că să-l contactez pe băiatul care mi-a făcut site-ul, poate a modificat el ceva pe acolo, și i-am zis inginerului să preia conversația, că-mi pocnește vreo venă pe creier. Îmi venea să-l înjur p-ăla de toate neamurile, morți, sfinți, răniți și orice s-ar mai fi nimerit.

Măi, și când mi ți l-a luat pe amărăt la scuturat…

– Stați așa, cred că m-am prins care e baiul. E de la SSL!

Băi, lasă-mă! Să-nnebunești, tu, Mițo? Pe cuvântul tău că m-ai ținut o oră pe chat, ca să-mi spui că ai descoperit care e baiul, când puteam termina în câteva minute??? Da’ eu ce mă-ta ți-am spus la început?

Și-a adunat ăla butoanele și a rezolvat, până la urmă. O oră și cincisprezece minute! Am pierdut o oră din viață doar pentru că un incompetent a fost lăsat să mănânce ficații clienților.

Cum, mă, să-ți spună cineva cum s-a rezolvat data trecută exact aceeași problemă, iar tu să te învârți în jurul cozii atâta timp? Cum?

–

Ca idee, la muncă, dacă îmi dă cineva o soluție rapidă, nu numai că o verific instantaneu și zic bogdaproste, dar o mai și aplic dacă se potrivește. Interesul nu e s-o arzi productiv? Că termini naibii mai repede și scapi fără dureri de cap.