În general, nu că nu mă încântă starea de oboseală, dar mă irită destul de tare. Cu niscai excepții, iar una dintre ele este sportul. Cam de oricare, dar normal că am preferințe. Starea de semi-durere musculară și sfârșeala aferentă sunt nu doar tolerabile, dar aproape plăcute, aș zice, dacă sunt de la înot sau dat din pedale.

Habar nu am de ce și care este diferența față de alte sporturi, însă astea două mi se par cele mai satisfăcătoare din toate punctele de vedere. Primul motiv ar fi că sunt extrem de complexe, angrenează o grămadă de mușchi, al doilea cred că e gradul de satisfacție pe care îl generează. Mi-l generează, că nu suntem toți la fel. Pe lângă cele două deja amintite, îmi mai place foarte mult să alerg, dar nu am mereu chef pentru asta, plus că genunchiul meu belit mai face figuri și nu doresc să forțez nota.

Așadar, mă pot declara mulțumită de ultimele două weekenduri. Ăl’ trecut a fost cu spa și înot, iar în ăsta am nimerit vreme bună acasă și am reușit nu una, ci două ture cu bicicleta. În total, sâmbătă și duminică am executat 80 de kilometri. Mult pentru unii, nesemnificativ pentru alții, nici măcar nu îmi pasă. Simt sfârșeala aia plăcută în oase și mi-este atât de bine!

Ținta, că am și așa ceva, desigur, este ca la anu’ să pot pedala 100 km per tură. Adică pe zi. Pentru că ne dorim tare mult să facem niscau trasee mai lungi, doar noi doi, cu bicicletele. Trei zile, 300 de kilometri în total, ar trebui să fie realizabil. Sigur, cu măcar o zi de odihnă apoi, doar nu suntem roboți.

Om vedea, sper să se poată, să nu intervină cine știe ce nenorociri. Puține lucruri sunt mai satisfăcătoare decât datul la pedale. Vezi o grămadă de locuri, te miști, îți oxigenezi creierii și ești tu cu gândurile tale, preț de câteva ore bune. Face bine și la cap, nu numai la gambe.

Atât pentru azi, am nevoie să bag niște somn. După ce văd ultimul episod din SNL, că-l au invitat pe Rami Malek și nu pot rata una ca asta. 😀