Spre deosebire de anteriorii, anul ăsta mi-am preumblat ochii prin online și oscioarele pe coclauri ceva mai mult și, tot spre deosebire de trecut, am și schimbat ușor macazul. Am trecut temporar de la atitudinea ușor aiurită și indiferentă față de ce se întâmplă-n jur (deh, e soare și frumos la mine-n cocon), la a studia mai cu atenție natura și vietățile ce mă-nconjoară. Așa mi-am dat seama, de pildă, că specia mea favorită a fost și va rămâne pentru totdeauna Homo Sapiens Sapiens.
Cum material de studiu există din belșug, am făcut un top al personajelor care mi-au atras atenția într-un mod neplăcut. E cu o fărâmă de hate, da’ n-am ce face, e an cu pandemie și cu nebunie.
1. Zoomorficul – personaj relativ inofensiv, ușor iritant, dar nu mereu și nu pentru toată lumea.
1.a. Iepuraș drăgălaș – inocent și zburdalnic, însă e foarte fricos, nu își asumă o părere fermă niciodată. Și-ar dori să fie adorat și mângâiat de toată lumea, dacă se poate. Uneori ar vrea să treacă în tabăra leilor, însă nu face nimic pentru asta de teamă să nu piardă morcovii.
1.b. Coțofana – în limbaj popular i se mai spune și „attention whore”. Țipă, dă din aripi, fură lingurițele de pe masă, aruncă cu obiecte sau întreprinde orice altceva ți-ar putea atrage atenția măcar pentru două secunde. Deși se uită cu jind la ciocârlie, lebădă sau uliu, nu-nvață nimic de la ele.
1.c. Guvidul înghite orice, de la „vine apocalipsa” până la “cum să-ți mărești penisul în 10 zile, prin meditație și rugăciune”, și n-ar fi o problemă dacă nu ar ține musai să îi convingă pe cei din jur că „noutatea” e ceva de luat în seamă. Se supără când e luat peste picior, dar nu s-ar îndura să conecteze neuronii, de teamă să nu-i uzeze. Sau să verifice informația. Ori, pur și simplu, să tacă.
1.d. Pechinezul face gălăgie indiferent de subiect, moment sau circumstanțe. Deși ar putea să caște ochii și să nu se mai agațe de orice crac îi flutură pe sub nas, n-o face. Preferă să latre încă o tură, ceva mai tare, chiar și după ce s-a-mpiedicat și a căzut cu gâtu-n botul unui Mastiff.
2. Omul bormașină e „adorabil” mai ales duminică dimineața, la 8, după o noapte de petrecere. Nu că n-ar putea fi util sau interesant, însă au uitat cei din fabrică să-i activeze senzorul de „acum e momentul, toată lumea-i trează, dă-i viteză”.
3. Icoana plângătoare, monument de empatie și altruism, varsă zilnic câte o lacrimă de mila altora și un șuvoi pentru sine. Deși se declară făr’ de prihană, aproape că nu trece zi fără ca universul să i se fi împotrivit cumva. Și-ar dori din tot sufletul să se-ntâmple o minune care să schimbe soarta-i crudă, însă nu găsește nicicum răgaz să alinieze planetele alea cum trebuie, trebuie să se sacrifice mereu pentru alții.
4. Războinicul luminii este veșnic abonat la concursul online „Ce ți-aș face de te-aș prinde”. Ar rupe capete, ar dărâma parlamentul, ba chiar ar și renova de unul singul tunelul de sub Bucegi, dacă i-ar da cineva cheia de la poartă. Totul e declarativ, desigur, încă nu a fost văzut cu mânecile suflecate și cu găleata de var pe braț, la coadă la telecabină.
5. Sugativa energetică – un fel de mamăl și tatăl găurilor negre ale dialogului. Dacă ești neatent/ă sau ai proasta inspirație de a-i intra în câmpul gravitațional, ești mâncat. Indiferent câte argumente, cifre și statistici ai, deformează și răstălmăcește tot, la infinit. Ar vrea să fie un partener interesant de discuție, însă nu dorește să-și modifice stilul.
6. Moartea pasiunii – asta e cea mai tristă categorie din tot ce-am întâlnit vreodată. Indivizi pe lângă care trece gluma în goană, aproape de fiecare dată, chiar dacă-s ușile închise și toată lumea se joacă în incintă. Și-ar dori să fie sufletul petrecerii, însă refuză să fie atent și se miră că nu-l invită nimeni.
Cum condițional-optativul nu ține de foame, nu schimbă destine și nici n-aduce fericire, n-ar fi mai util, cumva, imperativul?
Apropo de punctul 1C, partea a doua, acum înțeleg… Nu le am cu meditația transcedentala, la biserica pot număra vizitele pe degetele de la o mâna, deci rezultatul…🤔🙁😂