Nu știu voi, dar eu ador bucătăria franțuzească. Îmi place chiar și carnea aia încălzită un pic la brichetă, două secunde pe o parte și două pe cealaltă, plus juma’ de frunză de pătrunjel (garnitură), însă prefer, în special, patiseria lor. Așa că, din când în când, îmi mai fac de cap prin bucătărie. Asta, bien sûr, până când vom putea călători din nou în siguranță și mă voi duce iar să dau iama în bunătăți pe acolo.

Merde, abia aștept! Să mă plimb liniștită pe Champs-Élysées, cu nasul într-o cutie mare cu macarons și să mă mă uit la omuleții care se pozează în fața vitrinelor, cu plăsuțe “de firmă” în mână. Bieți vanitoși, mi-e dor până și de ei!

Așa, mdeci, să revenim la caloriile noastre, că six-pack-ul de colăcei nu se întreține cu vorbe goale, nici glandele salivare cu aer.

Clătite știe (presupun) să presteze toată lumea, n-am să vă plictisesc cu ele. Vă povestesc, în schimb, despre una dintre cele mai mișto combinații ever, care se asortează de minune la vremea asta (și la vremuri): crêpes à la frangipane cu pere în Amaretto. Cu alte cuvinte: clătite umplute cremă de migdale + pere, împrietenite în cuptor.

Ce naiba mai e și asta?

Frangipane-ul, zice la carte, este o cremă de patiserie care, la fel ca cea de vanilie, este folosită în diverse combinații, în tarte și torturi. Conține lapte, zahăr, făină, ouă, unt și migdale măcinate.

Numele cică ar fi după cel al unui nobil italian din secolul al XVI-lea, domnu’ Frangipani, care locuia în Paris. Nenea ăsta a inventat o aromă pe bază de migdale pentru, ați ghicit, bravo!, mănuși parfumate. Cum or fi reușit francezii să ajungă de la mănuși la patiserie numai ei știu.

Allons-y!

Hai să vă spun cum se face crema frangipane, că nu e rocket science.

Fierbe 750 ml lapte cu vanilie.

Amestecă 100 g făină + 200 g zahăr fin + 4 ouă + un praf de sare într-un vas cu fund dublu, la foc mic, și adaugă, câte puțin, laptele fierbinte. Amestecă încontinuu, fierbe pentru aproximativ 3 minute, până capătă un pic de consistență. Mută crema într-un castron, adaugă 75 g făină de migdale, 50 g unt moale, nesărat, și amestecă bine. Acoperă cu folie alimentară și lasă să se răcorească.

Împrietenirea

Partea mișto în toată povestea asta este că nu trebuie făcute toate de-a valma, ci pot fi preparate pe rând. Ba, chiar, poți folosi clătitele reci rămase de ieri, de la micul dejun. Muhahahahahaaaaa, glumesc. Nu am văzut să existe așa ceva, pune mâna și aruncă niște aluat în tigaie.

Întinde frangipane pe fiecare clătită, împachetează-le cum îți place și îți permite vasul (eu folosesc unul dreptunghiular, din sticlă termorezistentă). Așează-le în recipientul uns cu unt, pune perele deasupra (o jumătate de pară / clătită), picură sosul rămas în tigaie și presară fulgi de migdale. Pune-le în cuptorul încins pentru câteva minute, să se caramelizeze. Stai cu ochii pe ele, să nu le arzi. Nu durează mult.

Bon appétit!