Hai că vă zic eu, mintenaș: îi iei mâncărurile preferate de la gură. Desigur, partea cu ucisul este o figură de stil, nu se pune problema să fi atentat careva la viața mea, de-adevăratelea. Pur și simplu, după o perioadă cu simptome bizare, am decis că stresu-i stres, pandemia e pandemie, da, mi-a schimbat stilul de viață, dar nici chiar așa. Și am decis să merg la medic.

Mă gândeam că or să mă ușuiască. De când cu covizii și cu spitalele pline, trierea telefonică a pacienților în funcție de simptomele descrise și de setul de analize preliminare întâlnirii față în față cu medicul este foarte riguroasă. Mi se pare cumva firesc, sistemele medicale sunt ostenite după un an și ceva de luptă cu inamicul. Dar m-au primit, chiar dacă analizele au ieșit bine, semn că nu era vorba doar de o banală oboseală cauzată de stres ori de ceva ce trece cu paracetamol.

Mi-au luat pâinea de la gură

Verdictul (bine, încă nu e final, cică se poate face recurs, dacă e) a fost total neașteptat pentru mine: intoleranță ori la gluten, ori la lactoză (cu șanse mult mai mari să fie prima variantă). Voi fi în teste o perioadă lungă de timp, să vedem care dintre ele e baiul și la care dintre categoriile mele preferate de alimente voi fi nevoită să renunț: pâine, produse de patiserie și bere, ori lactate?

Indiferent cum o întorc, viitorul nu sună deloc roz, mâncarea este una dintre marile mele plăceri. Sigur, consumată moderat, variat și cu grijă, că cele cincizeci și un pic de kile’ ale mele nu se întrețin cu cisterne de alimente consumate la o singură masă, nici cu șaorma cu de toate.

Factorul declanșator a fost stresul, s-au dereglat chestii prin organism. Iar cum sistemul digestiv este foarte sensibil la nervi prelungiți și la stări de anxietate, a reacționat. Nu mă plâng foarte tare pentru că se putea și mult mai rău, desigur, mă bucur că a fost “doar” atât, dar diagnosticul ăsta îmi dă viața peste cap, măcar pentru o vreme. De la citit tone de liste, la urmărit constant etichetele produselor, la ajustat rețete sau căutat produse, va fi o goană continuă.

Sunt mulți cei care trăiesc așa, nu e un capăt de lume, dar voi avea nevoie de o perioadă mai lungă de învățare și de ajustare continuă. Plus, desigur, lupta continuă cu balele scurse prin fața vitrinelor pline cu produse pe care nu mai pot decât să le adulmec.

Nu vă bucurați prea tare

Da, da, de cei care cred că gata, au scăpat de poze cu prăjituri zic. Există făină fără gluten, există mii de alternative la rețetele clasice, există ingrediente de tot felul. Iar eu am resurse aproape nelimitate când vine vorba de răbdare, am să caut și am să găsesc soluții delicioase. Promit!

–

Photo by Daniela Constantini from Pexels.