Știți gluma aia despre cum aleg chinezii nume pentru copiii lor? Hai că o știți, n-aveți cum să nu. Unul aruncă un lighean metalic pe scări, altul notează repede ce se aude și aia e. L-au fericit pe micuț.

Ei, ăștia, olandezii, erau mai mult cu lemnul și porțelanul. Poate nu prea aveau ligheane metalice pe acasă, așa că, fără zdrăngăneală, l-au găsit țap ispășitor pe Napoleon pentru numele dubioase. Iar nenea ăsta, Napoleon, fiind un pic decedat, nici nu mai are cum să infirme gogomănia. Povestea circulă nestingherită.

Măi, dar Napoleon, altul n-or fi găsit și ei?

Nu e că n-ar fi avut destul material la dispoziție, istoria spune că s-au altoit, ca chiorii, cu o grămadă de lume de-a lungul istoriei. Cred, doar, că aveau mai multă ciudă pe ăsta.

În perioada 1795–1813, Olanda a fost sub ocupație franceză. Până în 1806, francezii au botezat-o Republica Bataviană (nl. Bataafse Republiek / fr. République Batave), apoi i-au schimbat numele în Regatul Olandei. Nu putea Napoleon să-i dea cadou lu’ fra-su mai mic, Louis, altceva decât regat, nu? Că doar se nu lucra pe buget restrâns.

Ce are a face Sulla (sau o fi sula?) cu prefectura*?

Napoleon nu se juca de-a șefu la olandezi, chiar s-a apucat de treabă. I-a pus să îi plătească taxe, că regatul nu se ține cu flori, cartofi și klompen. Proces foarte complicat, după cum au putut constata francezii, că ăștia ai noștri erau cam flower power la cap și nu prea aveau nume de familie. Ion al Măriei a Popii de la casa din deal era suficient pentru olandezi, să se identifice la nevoie, însă nu și pentru francezi, în vederea înregistrării supușilor.

Legenda zice că Napoleon i-ar fi obligat pe olandezi să se înregistreze, iar pe cei care nu aveau, să își aleagă nume de familie. Ăștia s-ar fi supus, dar mai la mișto. Adică unii ar fi ales numele în glumă, fiecare după imaginație, chef și nivelul de alcool din sânge, probabil. Așa au apărut chestii care mai de care mai dubioase.

Câteva nume de familie interesante

Van den Berg (sau der Berg) – De la (de pe) munte. Măi, nu știu cum să vă spun eu vouă, habar nu am ce fumau băieții ăștia acu’ două sute și ceva de ani, dar, în Olanda, înălțimea maximă e de trei sute și ceva de metri. Țara asta e așa, ca o mare farfurie, prin care băltește apa din loc în loc.

Zonderkop – Fără cap. Sper că, măcar, se refereau la capacitatea intelectuală, nu la lipsa fizică a capului. Sau?

Naaktgeboren – Născut dezbrăcat. Wow, uimitor. Oare se poate și altfel?

Zeepvat – Bucată de săpun. Cu spume sau fără? O fi fost parfumat, măcar?

Zeldenthuis – Rar pe acasă. Pe ăsta cred că l-a declarat soția, era supărată rău pe individ, că bântuie de colo-colo.

Suikerbuik – Burtă de zahăr. Delicios. Ce naiba pot să mai spun?

Uittenbroek – Afară din pantaloni. Îți trebuie ceva talent să ajungi la un nume ca ăsta. Nici bătută nu aș putea să mă gândesc la așa ceva.

Gekkehuis – Casa nebună. Ăștia mai mult ca sigur aveau deja casa plină de copii mici, mai era și soacra pe acolo, soția făcea vocalize, iar câinii urlau și ei în legea lor.

Geldmaker – Producătorul de bani. Cel mai “vânat” personaj din cartier, probabil.

Altfel, aș dori să vă întreb cum vă sună “Măcelăria Dick Kok”, ați cumpăra ceva de acolo? Întreg sau feliat?

* Doar pentru că am fost curioasă, la un moment dat, de unde mă-sa a mai apărut și expresia asta și ce înseamnă, am căutat. Nu că românii nu ar avea o grămadă de expresii bizare, dar… Există o controversă, unii susțin că, în propoziție, ar fi vorba de “Sulla”. Lucius Cornelius Sulla Felix (138 – 78 BC), general roman, om politic și dictator al Romei. Pare-se că a încercat constituirea unei noi forme a statului, dar nu a reușit altceva decât să o dea grav în bară și șă enerveze pe toată lumea. Praefectus (lat.) = lider al unei zone administrative.