Eram într-o discuție, acum ceva vreme, cu câteva persoane de naționalități diferite. Se întâmplă frecvent în pătrățica noastră, am mai povestit. La momentul respectiv ne-am nimerit numai europeni, est- și vest-, cum șade bine oricărui grup ce face schimb de vorbe, în special în pandemie. Să nu fie cu plictiseală.
Iar înainte de a fi trecut la subiecte mai serioase, s-a discutat, conform tradiției, despre vreme. Mă rog, nu despre vreme în sine, ci banalități. Dintr-una-ntr-alta s-a ajuns la cum arată femeile din diverse țări. Subiect foarte spinos, din punctul meu de vedere, inutil și complet ne-elegant. Pe lângă faptul că frumusețea este percepută diferit în funcție de gusturi, cultură și ochi, nu văd de ce te-ai apuca să compari. Nu e nici amuzant, nici educativ, nici nu are valoare de știre.
Este, presupun, destul de lesne de ghicit (sau nu?)
Comentariul (și toată pledoaria ce a urmat) i-a aparținut unei doamne dintr-o țară est-europeană. Inițial m-am blocat, nu pricepeam absolut deloc relevanța informațiilor, apoi am sperat că poate termină repede de stors veninul și aia e. Doar că nu.
A trebuit să explice cum blondele din vestul continentului au fețele alea nasoale, pătrate, și sunt vopsite foarte, foarte prost. Și nici prea cochete nu sunt. Iar serviciile de înfrumusețare sunt nu numai foarte scumpe, dar și execrabile.
Superbe mostre de judecată, din vârful canapelei, din partea unui om care nu a locuit în niciuna dintre țărilea alea nasoale.
Nu am să mă apuc să iau apărarea sau să critic vreuna dintre țări, nici nu m-am murdărit de corectitudine politică pe degete. Spun doar că, în afara notei uriașe de subiectivism și a lipsei experienței, este de un prost gust extraordinar să emiți asemenea teorii. Mai ales că la conversație participau și ceva domni vest-europeni. Foarte căsătoriți, de altfel.
Două mențiuni, în încheiere
Prima – percepția despre care am scris mai sus este foarte întâlnită în estul Europei. Băi, ce urâte sunt alea! Neîngrijitele și neelegantele naibii. Well, am o veste proastă. Raportul între persoanele cochete și cele care nu se îngrijesc e cam același. Depinde numai în ce bule te învârți și ce dorești să vezi. Diferența majoră o dă gradul de igienă și e în favoarea vestului.
A doua – mentalitățile sunt diferite. Ai de ales ce să faci cu jumătatea aia de oră pe care o ai la dispoziție pentru tine, pe zi. Ai putea s-o petreci aplicând cincizeci de straturi de make-up, s-o dormi, s-o citești sau s-o plimbi. Oamenii din vest sunt foarte practici, în general. Dacă e de ales, machiajul va fi ultima opțiune. Sau, în varianta de mijloc, cinci minute pentru un rimel și un anti-cearcăn, iar restul pentru orice altceva.
Sigur, nu văd nimic greșit în a petrece jumătate de oră în fața oglinzii. Sau, de ce nu, chiar juma’ de zi. Fiecare e stăpân pe propriul său timp liber. Dar nu văd de ce nu ți-ai vedea de treabă, în loc să-i arăți cu degetul pe cei care nu doresc să aibă aceleași preocupări. Sau care nu pot. Că, na, nu toți avem aceleași vieți și nici aceleași joburi. Și nu e vorba de a avea sau nu opinii, ci de etalarea lor atunci când nu e cazul sau momentul.
Bine le spui! Dar in țara de unde venea doamna respectiva, sigur toate femeile arată pe strada ca ieșite de la Mecca.
Acum câteva luni, invitați fiind la o familie de romani, am avut parte de ceva asemanator din partea gazdei, care a început sa ii critice pe Aussie “ca nu se îmbracă cum trebuie, ca nu se încalță cum trebuie, ca femeile umbla nemachiate și nearanjate, ca nu vor sa învețe, sa facă și ei o facultate ca au toate posibilitățile!” “Vai draga, când ii văd pe ăștia cu unghiile încarnate, și umblând in șlapi peste tot, mi se face greață! Nici la bunica-mea in sat nu erau oamenii așa!”
Respectiva persoana a venit din Ro acum un an și jumătate, lucrat pe vânzări la Oracle, locuit in Băneasa, cu BMW seria 5 mașina companiei. Dar e născuta pe undeva prin Vaslui, și ma îndoiesc amarnic ca in satul bunicilor ei, toata lumea e cu pedichiura făcută. Nu de alta, dar am umblat și pe acolo (socrii mei sunt de acolo). Mi-a sărit un pic muștarul, și i le-am cam tăiat. I-am spus ca poate, in bula in care se in învârtea ea, toți sunt frumoși, deștepți, dar realitate din România o știm și noi foarte bine. Daca nu ii place traiul aici și lumea care o înconjoară, sa isi i-a bagajelul și sa se întoarcă de unde a venit.
Am întrebat-o “ dacă toți fac facultate, ți-e cine îți mai taie iarba, sau repara chiuveta?” Ca soțul ei este băiat bun, dar paralel cu toate astea. Aici, un electrician, instalator sau builder, bate lejer un inginer la venituri.
Dar csf, ncsf, ăștia sunt oamenii și cu ei defilam!
Păi nici nu contează dacă e toată lumea cu pedichiura făcută, Emil. Unii nu au timp, pe alții nu îi interesează.
Iar treaba cu facultatea e alt fix din ăsta de pe la noi. Un instalator bun poate câștiga mult mai bine decât un inginer corporatist. E bătaie pe meseriași.
E vorba de dojeneală, de a imputa dojeneală, mai ales la nivelul subconștientului. Un fel de „auto-șantajare” să zicem.
Te superi, nu te superi, ai avut și tu aceeași abordare în propriu-ți text, cu Ghiolba Nelu.
Situații diferite, abordări complet diferite. A-mi spune părerea despre un subiect, la mine pe blog, ți se pare același lucru cu a avea un comportament nepotrivit, care îi afectează pe ceilalți?