Este sâmbătă seara, ora 21:35, și am deschis computerul cu speranța că mi s-a scris singur textul pentru a doua zi. Nope, nimic, nici măcar o literă. Oameni răi. Am să deschid un ticket la Dell, e musai nevoie de un upgrade la jucăriile pe care le produc, să facă naibii singure treaba în locul nostru, de fiecare dată când ne rupe lenea.

Am tot tras mâța de coadă azi, în ideea că duminică-i paișpe, iar eu n-am treabă cu romantismul ori cu sărbătorile de îndrăgosteală de nicio culoare. Sentimentele și mercantilismul nu fac casă bună împreună, în opinia mea. Așa că am așteptat să văd ce oportunități îmi oferă ziua; de povești amuzante nu am avut neapărat chef (am zis deja că mi-e lene), iar de chestiuni serioase suntem sătui.

Și cum stăteam noi trei pe canapea…

Dintr-una-ntr-alta și dintr-un clip pe YT în altul, se trezește din amorțeală adolescenta și face teribilul efort de a și ea play unui video. Foarte, foarte mișto, de altfel, las link la finalul articolului – o puștoaică de numai 10 ani, Nandi Bushell, care cântă (nu numai) la tobe cu un talent incredibil. Mai mult, este nu numai foarte haioasă, dar și foarte naturală. Un copil care se comportă exact ca un copil. Presupun că nu este dubios pentru nimeni să asculte o melodie rock, în timp ce la tobe e o domnișorică zâmbăreață, cu părul vâlvoi, rochie de dantelă și mărgele la gât, nu? Că doar nu avem idei preconcepute.

Relaxarea și naturalețea sunt două dintre atributele din ce în ce mai rar întâlnite în zilele noastre, în special (dar nu numai) la cei foarte tineri. Copii înconjurați de social media și alte medii complet neadecvate vârstelor și lipsei lor de maturitate, împinși dintr-un trend în altul, arată tot mai artificial.

Credeam că vom încheia seara cu simpatica Nandi, însă m-am înșelat

Copila mea a fost azi în parc, cu gagică-su, iar acolo s-au întâlnit cu alți câțiva copii de la liceu. Un fel de distracție, dar cu distanță și în aer liber, că altfel nu este posibil. În Olanda este încă lockdownn, școlile si business-urile ne-esențiale sunt închise, vizitele sunt permise în limita a maximum doi adulți, iar după ora 21 nu avem voie să ieșim din case. Deh, tulpina de virus din UK își cam face de cap. Dar să nu ne împiedicăm de ea.

Înaine să iasă afară, am avertizat-o să folosească a doua intrare în parc, prima implică niște scări încă alunecoase (fuseserăm pe la prânz eu cu inginerul) și să nu se dea pe gheața de pe lac. Am spus că olandezii sunt bolnavi cu patinajul. Ei bine, astăzi lacurile și canalele care au avut un strat decent de gheață au fost luate cu asalt de entuziaști.

Cum fie-mea nu numai că are două picioare stângi și cade chiar și pe asfalt uscat, dar nici nu prea știe să patineze (aventurile ei cu rolele și îmbrățișatul tufelor de trandafiri le voi povesti altă dată), am rugat-o să se abțină de la eroisme. Ultimul lucru de care avem acum nevoie sunt plimbările pe la spital.

Evident, ne-a ignorat

Adevărul este că mă așteptam la asta din momentul în care i-am spus. Mai are un pic și ajunge adult, poate decide singură pentru ea, iar adolescența nu e oricum cea mai docilă perioadă. Menirea copiilor pe pământ este să le mănânce ficații adulților și să le scoată peri albi. Știu din sursă sigură, am verificat cu simț de răspundere teoria, deja.

A nu se înțelege că încurajez sau aplaud teribilismul, dar îmi plac tinerii care au curajul de a sta vertical. Ar fi putut să nu ne arate filmulețul (da, au filmat, s-au distrat), nu am fi avut cum să aflăm, dar mă bucur că e suficient de relaxată cât să o facă. M-am abținut să nu râd, i-am dat un bobârnac și m-am făcut că-i țin un pic de teorie, să nu se considere că nu mi-am exersat porția de cicăleală.

Are curajul de a fi ea însăși și de a lua decizii, chiar dacă uneori contravin fricilor mele de părinte, se îmbracă de-a valma și nu ține cont de modă. Apropo, șosetele albe cu dantelă merg bine la bocanci negri, să știți. La fel și salopeta roz cu cizmele turcoaz, tricoul verde și haina galben turbat. Am văzut recent la ea. 😊

–