Se întâmplă așa, uneori, să dau de câte un proiect foarte mișto care, deși aparent nu mă privește, să-mi facă ziua mai veselă doar pentru că există. Niște foarte deștepți și-au pus capetele la contribuție, și-au rupt din foarte puținul timp liber pe care îl au ca să facă bine. Cui? Direct, unor suflete care n-au; indirect, însă, nouă, tuturor.

La prima vedere, n-am nicio miză. Am plecat de ceva ani din România, n-am nici cea mai mică intenție să mă întorc altfel decât în vizită, copilul mi-e mare, termină curând liceul în Olanda, însă am să scriu până voi face bășici la degete: avem nevoie de educație ca de aer. Cu toții, laolaltă, peste tot. Dacă ne dorim o societate mai bună, cu un grad mai mic de infracționalitate, susținută de cetățeni care înțeleg ce acte semnează și cu tineri ce nu-și distrug viitorul doar pentru c-au fost mai puțin norocoși decât alții, atunci e musai să promovăm și să susținem educația. Musai, am zis. 😊

Ca atare, deși nu cunosc personal pe nimeni dintre cei implicați în proiect, îl voi promova benevol de câte ori voi avea ocazia, la fel cum voi promova orice alt eveniment care cred că merită mai departe. I-am cerut voie unei doamne simpatice foc, Gabi Bartic pe numele ei, COO Brio.ro, să preiau postarea ei de aseară, de pe Facebook, aici. În text este vorba despre o școală remedială pentru copiii ce au rămas în urmă cu matematica și limba română (momentan). Iată ce scrie Gabi:

–

“Cred că într-o altă viață am făcut extrem de mult rău, sau în orice caz, foarte puțin bine, că prea tare mă bucur în asta când fac lucruri bune pentru ceilalți.

Pe scurt, azi am dat drumul, după o extrem de scurtă perioadă de incubație, unei școli. Sigur că și eu, și Brio, avem 0 competențe să organizăm o școală. Nevermind însă. Am adus la masă oameni care au mai făcut.

Marcel Bartic e un tip pe care nu l-am văzut în viața mea live. Toată lumea mă întreabă dacă suntem rude. Nu știu. Nu cred, deși știu că neamurile Bartic sunt ample și ramificate. N-am avut nici ocazia să explorăm asta. Dar într-o zi eu l-am sunat, știind că spre deosebire de mine, el a mai făcut școli, și l-am întrebat dacă vrea să facem asta. Și ce să vezi, a zis da fără să respire.

Evelina Necula e alt om cu care nu am schimbat, live, nicio vorbă. Scriind asta realizez că de fapt e posibil să fi schimbat vreo 2 felicitări la o anume gală. Ceva legat însă nu. Și pe ea am sunat-o cu aceeași idee ciudată – eu vreau, n-am făcut asta niciodată, hai să facem, tu știi cum trebuie să funcționeze o școală online. A respirat cred, dar a spus DA. Și așa l-am cunoscut și pe Daniel Rogoz care a făcut miracole imediat ce am început să spun și chestii cu sens în tot entuziasmul meu haotic despre cum o să facem școala, o să plătim profii, o să dăm burse copiilor. Având, evident, 0 bani la acel moment. Că așa-s planurile faine. Când sunt mari și cu 0 șanse să iasă.

Cumva, după asta, am lucrat la proiect, eu mai mult din gură, alții mai mult cu muncitul, sunt absolut sigură că am și zis de vreo 2 ori: „NU avem bani, dar dă-i încolo de bani, banii se fac”. Am presupus că e de la sine înțeles că pe așa proiect o să ni se alăture și Cosmin Malureanu, deși tot uitam să îl sun să obțin „DA”-ul lui. Sigur că l-am obținut, la fel cum s-a întâmplat că și bugetul a fost asigurat de unul dintre cei mai dragi și buni colaboratori ai noștri, așa că iată-ne azi, acum, în această situație:

1. Am făcut o școală de educație remedială (mai exact, dăm meditatii gratuite online copiilor de gimnaziu care au decalaje față de materie. Mate și Română anul ăsta, promitem că la anul facem mai mult!)

2. Căutăm profesori de Mate și de Română care să ne ajute să livrăm asta: online, cu tool-uri interactive puse la dispoziție, cu traininguri și suport constant (tehnic de la toți oamenii de mai sus, emoțional și dat-din-gură – de la mine). Job-ul e plătit. NU știu dacă bine plătit, dar e decent.

3. Căutăm 2000 de copii cu care să facem super treabă. Și dintre ei, vom alege 40 cărora le vom da câte o bursă „de merit” de 500 de lei pe lună timp de 5 luni (până la următoarea vacanță adică). Bursierii nu vor fi cei mai buni, ci cei care, de-a lungul programului, au făcut cel mai mare salt (atestat cu teste Brio la intrare și la ieșire din program).

OK: Ce puteți voi face: INTRAȚI PE LINKUL DIN PRIMUL COMMENT și dați postarea mea sau linkul direct CÂT MAI MULTOR COPII De gimnaziu și cât mai multor profesori care au copii cu decalaje de recuperat.

Că Marcel și echipa lui vor livra extrem, extrem de bine, am 0 dubii.

Mie doar țineți-mi pumnii, o să bocesc mult spunându-vă povești de copii pe care-i cunosc în programul ăsta. Coz I always do. Și bocitul, și poveștile.”

–

Link-ul este următorul: https://aer.school/ și zău că merită dat mai departe. Există atât de mulți copii care sunt în impas sau au pierdut contactul cu materia, încât chiar sper ca proiectul, după ce își va face rodajul, să poată fi scalat.

Hai cu educația! 😊