Am crezut că, trăind atâția ani în Europa de Est, le-am auzit pe toate. Dacă te așezi cu fața la răsărit și închini, te ajută un prieten imaginar să-ți îndeplinești dorințele. Dacă pupi oase vechi de Homo Sapiens Sapiens, o să ai noroc nu numai tu, ci și toată familia ta. Ideea e să le pupi cu simț de răspundere, după ce ai stat la o coadă consistentă și-ai flămânzit minim juma de zi. Efectul halucinogen al credințelor de genul ăsta atinge nivelul maxim doar în condiții extreme: stat în picioare ore în șir, târât pe coate și genunchi, suferit în caniculă, d-astea. Să se simtă sacrificiul, cum ar veni.

Doar că oamenii nu s-au oprit aici și au continuat să abereze, inclusiv (sau mai ales) pe probleme de sănătate. Așa au reușit să imagineze și să atribuie proprietăți distrugătoare sau, din contră, binefăcătoare, celor mai uimitoare nimicuri din jurul lor: uleiurilor, mămăligii, vântului, cepei, alcoolului și chiar cartofului.

Ce, nu știați că virusul care provoacă răceala se sperie de amidonul conținut de cartofi și leșină? Hai că știați sigur. Se dă un cartof pe răzătoare, se amestecă bine cu alcool și se pune pe gât. Nu există nicio bază științifică pentru aberația asta, dar ce mai contează? Important e că amețești bine și ai senzația că-ți trece boala mai repede.

Mămăliga? O minune și ea, cu siguranță! Bine, barbarii ar zice că ideal e să fie consumată intern, cu niscai rață pe varză și un ardei iute, sau măcar cu niște carne la garniță și ochiuri cleioase cu usturoi, dar astea sunt remedii pentru amatori. Profesioniștii o țin pe piele, până începe să scâncească boala și se cară tristă de unde a venit. Sau, mă rog, ceva în halul ăsta.

Ei bine, am reușit s-aud una nouă. Nouă pentru mine, mă rog, se pare că nu-ar fi deloc proaspătă, după cum spun utilizatorii mai crocanți de internet. Se pare c-a prins iar avânt teoria conform căreia dacă-ți înfigi câței de usturoi în nări, fug bacteriile din sinusuri schelălăind. N-are niciun fel de importanță că scârțâie medicii la auzul unei asemenea trăznăi și tot încearcă să explice care ar fi neajunsurile și consecințele, lumea nu ascultă și pace.

Am făzut filmulețe cu oameni tineri care fac treaba asta și urlă apoi fericiți că ustură ca naiba, dar ăsta e semn clar că le mor bacteriile din nas. Eu aș zice, mai degrabă, că le moare lent și ultimul sfert de neuron care se mai zbătea haotic prin cap, dar cine sunt eu să stau în calea fericirii lor? Las’ să-și curețe oamenii sinusurile, nene, și să nu mai aglomereze spitalele pentru orice amărâtă de sinuzită sau otită. După aia poate încep naibii să le funcționeze tărtăcuțele ca lumea și rămâne d-alde madam Steer fără adepți.