Spectacolul bizar care se desfășoară în fiecare an de Crăciun, Anul Nou sau Paște presupun că-l știți cu toții. Munți de caltaboși, tobă și lebăr, ligheane întregi de salată (de) boeuf, vagoane de sarmale, cârnați de zece feluri și cuptoare îndesate cu fripturi, toate asortate, desigur la nelipsiții cozonaci.
De ce? De ce mama naibii ai face atâta risipă? De ce ai etala cincizeci de feluri de mâncare, de ce ai vrea să stai lipit cu coatele de masă ore în șir? Deși la părinții mei acasă nu a fost niciodată dezmățul pe care l-am văzut la alții, tot mi se părea exagerat de mult. Din toate câte puțin, mamă, așa-mi răspundea. Cele cuvenite.
Nu, nu conta că, după ce am mâncat patru sarmale, nu mai intra friptură. Sau că nu pot continua cu desert și cârnați după ce am mâncat aperitiv și un bol de ciorbă. La gabaritul meu, necesarul zilnic de calorii este undeva între 1500 și 2000, în funcție de cât de mult sau puțin efort fizic depun. Iar caloriile astea ar fi ideal să fie distribuite în mai multe mese, de-a lungul zilei. Însă era o ofensă dacă nu mâncam “ca lumea”. Că doar pentru noi le-au făcut, să ne bucurăm de ele.
Risipă
Problemelor medicale și disconfortului fizic generate de consumul exagerat de alimente din perioada sărbătorilor li se adaugă risipa. Las câteva date:
- La nivel global, se aruncă, anual, 1,3 miliarde de tone de alimente. La contra-partidă cu aroganțele lumii civilizate, 800 de milioane de persoane (aprox. 10% din totalul populației globului), suferă de malnutriție cronică.
- Peste 3 milioane de copii mor anual din cauza malnutriției.
- Aproape 30% din suprafața agricolă globală este folosită pentru a produce alimente ce sunt aruncate.
- Banii care ajung, astfel, la gunoi, ar fi mai mult decât suficienți pentru a hrăni adecvat toate cele 800 de milioane de persoane care suferă de foame.
Mult efort inutil
Sigur că înțeleg valoarea tradițiilor, a micilor bucurii. Sigur că înțeleg importanța culturală pe care o are o adunare în jurul mesei, alături de oameni dragi sau valoarea sentimentală a rețetelor de familie. Pregătesc și eu diverse, inclusiv cozonaci (chiar dacă nu mănânc). Însă nu gătesc mai mult decât putem mânca X oameni o zi, maxim două. Dacă fac friptură, în mod sigur nu o să am și sarmale. (Unde X este în mod constant trei, dar crește dacă avem oaspeți. Anul ăsta n-avem.)
Nu văd de ce mi-aș petrece două zile cu fruntea sprijinită de cuptor dacă nu are cine să mănânce, repede, produsele alea cât sunt proaspete.
O idee
Când ne rămâne friptură (se întâmplă să pun la cuptor o pulpă de miel, de exemplu), scot carnea de pe os, o mărunțesc și îi fac un sos de legume. Este excelentă a doua zi, cu un piure de cartofi. Sau, pentru cea de porc, un sos de usturoi copt și roșii deshidratate, cu cimbru și smântână. Ori unul de portocale pentru carnea de rață. Variante sunt multe, bunăvoință să fie. Și cumpătare.
Voi cum refolosiți ce vă rămâne? 😊
Photo by Nicole Michalou from Pexels.
Anul trecut am transformat cozonacul rămas într-o prăjitură senzațională, trifle parcă îi zice.
Resturile de friptură la bag în quesadilla, de obicei.
Nu prea arunc mâncare, pentru că gândesc ca tine. Tot atâtea guri suntem la masă. Maxim ce putem consuma la o masă este un singur fel consistent. Pentru 2 feluri gândesc din start ambele variante soft.
Colebil, triferment, da, folosim dar nu din cauză de excese ci din cauză de tocătură în principal. Dar na, e greu să te abții de la o sarma sau o pârjoală …
Bună ideea cu quesadilla, Mona, merci. Și așa n-am mai făcut de mult. 🙂
Nu mă refeream la medicamentele luate de nevoie, ci la cele consumate din cauza exceselor alimentare. Pe alea nu le pot pricepe deloc.
Si cum stateai mataluta asa intinsa.pe canapea si te durea la basca de.altii, ti a trecut.prin cap o idee: ia sa le stric eu Craciunul.
Huoo si muhaha
Hai că nu le-am luat Colebilu’ de sub nas, nu le-am stricat nimic. Încă. 😛
V-am zis că-mi place să gătesc? V-am zis. V-am zis și că nu-mi place să calc? Nu? Vă zic acum: nu-mi place să calc!!!
Așa că, și eu, ca și tine, gătesc de regulă ce mâncăm atunci pe loc. Bine’nțeles că scap și la oale cu mâncare pentru două zile. Oricum aș da-o, ideea e că nu prea rămâne nimic de “refolosit”.😃😃
Oale cu mâncare pentru două zile fac și eu, Eleno. Dar nu mai gătesc și alte douăzeci de feluri pe lângă.
Și eu urăsc să calc, stai liniștită. Facem club. 😛
Dacă e, vă rezolv io, ce dați la schimb? 😁
A… ce drăguț dn partea ta, Mona. Chocolate lava cake e bine? 😀
Mona, crede-mă pe cuvânt, mie poți să-mi ceri orice la schimb. 😀
Noi suntem vreo 13 în familie și doar eu și sor-mea cea mare gătim. De sărbători, oricare ar fi ele, fac mai multe feluri și mai multă mâncare decât de obicei, dar la o masă mâncăm doar aperitive și un fel principal. Oricum, fiecare e cu gusturile lui, unii nu mănâncă carne, unii au regim alimentar…..și trebuie să fie câte ceva pentru fiecare. Și fac asta pentru ca în zilele alea în care ne adunăm (câți putem) să nu mai trebuiască să gătesc și să mă pot bucura de un yumms liniștit(sau mai multe).
Eu fac din resturile de friptură ori salate, ori ceva de tip shawarma sau pur și simplu sandviș. Dacă rămân sarmale (de obicei nu) le porționez și le congelez. Cozonac nu rămâne că noi mâncăm cozonac în loc de pâine la mâncărurile de sărbători.
La noi chiar a fost o problemă cu mâncarea în perioada comunistă și mi-a rămas chestia asta. NU pot să arunc mâncare.
Anouk, când sunt mulți la masă e normal să fie multe feluri. Era la fel și la noi, când ne adunam toți, însă nu aruncam nici noi nimic. 🙂
Eu nu prea inteleg chestia asta cu resturile din care faceti alta mancare. De ce te-ai stradui atat? Ti se apleca sa mananci tot friptura inca o zi sau doua, pana o termini? Sau faceti friptura la un nivel industrial, incat nu sunt sanse sa o dovediti nici intr-o saptamana? Imi inchipui ca prin resturi intelegeti mancarea ramasa in oala, nu resturile ramase in farfurie, ca prea ar suna a Dohotaru.
@ventidius, după două zile se cam usucă friptura. Așa că inventăm variante de servire mai apetisante.
Ventidius, dacă gătești o rață întreagă, de exemplu, ce rămâne (în tavă, da, nu în farfurie) nu mai e la fel de mișto. Merge un refresh a doua zi.
Ciudat, mie imi place mai mult rece, a doua zi. Cultura sandvisului, presupun.