Gata, am zis-o, că îmi stătea pe suflet. Îmi place de ea de nu mai pot – în tarte mici, cu fructe de pădure, lângă niște pere zemoase și aromate, strecurată în eclere elegante, cu crustă de caramel sărat, sau în gogoși pufoase cu sos de ciocolată. Oricare ar fi combinația, crema de vanilie este divină.

Și e atât de simplu de făcut, încât nu am găsit vreodată motiv pentru a cumpăra improvizații.

Să-ncepem cu începutul

Crema de vanilie se mai numește cremă de patiserie (pastry cream, crème patissière sau crema pasticcera) și a fost adusă pe ringul de dans de către francezi, desigur. Poate fi amestecată cu unt, pentru o textură mai fermă (și folosită la torturi sau prăjituri), sau cu frișcă, pentru o ținută aerată. Există foarte multe variante și variațiuni pe temă. Ce este important, însă, e să o găsim pe aceea care ne “coafează” simțurile cel mai bine.

Ce și cum:

1. 6 gălbenușuri + 100 g zahăr* + un praf de sare – amestecate spumă, cu mixerul, până ce se deschid la culoare
2. 30 g amidon (sau 60 g de făină)
3. ½ l lapte + o păstaie de vanilie – se fierb într-o crăticioară

Adaugă amidonul peste gălbenușuri și încorporează, apoi toarnă laptele fierbinte, în fir subțire, și amestecă încontinuu. Nu vrei omletă. Compoziția fluidă o torni înapoi în crăticioară și o ții pe aragaz, la foc mediu, amestecând încontinuu (cu un tel sau o spatulă din silicon), până ce capătă consistența dorită (maxim 3 minute de când începe să fiarbă).

Acoperă suprafața cremei cu folie alimentară și lasă să se răcească. Asta e tot, doar am zis că e simplu. 🙂

* Poți crește cantitatea de zahăr până la 150 de grame, așa cum indică unele rețete. Mie mi se pare prea mult, dar e chestie de gusturi. Sau de combinații ulterioare.

Atenție!

Păzește bine recipientul, până când se răcește crema, există niște spiriduși care o fac să dispară în mod magic. Și, de obraznici ce sunt, le fac și “mustăți” piticilor, să-i facă să pară vinovați pentru festin. Bieții de ei.