1200 km, 14 ore și jumătate, ceva nervi pe la nemți și încă o tură la intrarea în Austria, însă zero dureri de spate. Este pentru prima dată când stau atât de mult timp înțepenită în scaun și nu mă dor diverse, pare că scaunele de pe noile modele Peugeot sunt exact ce trebuie pentru oasele mele finuțe la drumuri lungi. 😜

Am plecat la 6:55 din fața casei, în mai puțin de o oră treceam deja în Germania, seara, la 21:30, eram în Ungaria, făceam ckeck in-ul la apartamentul pe care l-am închiriat (nou, foarte curat, confortabil, cam cu tot ce îi trebuie. Airbnb, ca de obicei.)

Obisiți am fost, dar mai mult din cauza numărului redus de ore dormite cu o noapte înainte de plecare, plus o doză destul consistentă de stres prin Germania. Drumurile în lucru sunt ceva obișnuit deja, aproape că nu le mai luăm în seamă, însă undeva în zona Nürnberg, Erlangen mai exact, din cauza unor inundații, am fost redirecționați, însă complet haotic. Lipsa panourilor și a indicatoarelor temporare ne-a făcut să pierdem aproape o oră, în încercarea de a ne reîntoarce pe autostradă. Am reușit cu ajutorul unui individ care ne-a dat ceva indicații vagi, însă suficiente pentru o rută alternativă.

La granița cu Austria e o mare bătaie de joc la adresa tuturor ce stau că proștii în coloană, așteptând să poată trece. Spun că proștii pentru că nu există absolut niciun motiv valid pentru care se întâmplă mizeria asta. Nu controale pentru covid, nu acte, nu filtre de poliție, nimic. Doar o singură bandă și o parcare în care se înghesuie tot poporul, în vederea obținerii mirobolantei vignete. De ce nu am cumpărat-o on-line? De d-aia, ca să răspund elegant. Și, desigur, pentru că poate fi achiziționată așa doar cu 14 zile înainte, altminteri se poate numai de la ghișeu. Noi am avut noroc să o fi cumpărat-o de la o benzinărie din Germania și să nu mai avem nevoie de buluceală, însă la coada de kilometri întregi tot a trebuit să stăm, pentru că sutele alea de mașini se înghesuie toate tot pe un singur fir și se deplasează toate precum ochiul mortului.

Pentru Ungaria, de exemplu, am putut achita vigneta online, de pe telefon, încă de când eram în Austria.

Altfel, în afară de un accident urât de pe celălalt sens de mers, în Germania, nu am avut parte de evenimente deosebite. Pensionarii nemți tot cu șosete și sandale se perindă prin lume, pirandele noastre sunt tot peste tot, cu puradeii după ele, iar o parte dintre șoferi tot neatenți au rămas. Pandemia nu pare să îi fi ajutat să devină mai responsabili.

Atât, că sunt ruptă de somn și mâine o luăm de la capăt, iar distracția va fi și mai și, pentru că vom intra în România.