O povestioară
Am să-ncep cu o mică întâmplare apropo de cele două zile libere din România; ar fi păcat să nu v-o împărtășesc, noi ne-am amuzat copios.
Zilele trecute, era inginerul în ședință, în discuții intense cu echipa de proiect și cu niscai furnizori, să lămurească ceva ce nu mergea. Stabilesc oamenii un plan de „luptă” și încearcă să programeze o nouă discuție, să vadă care ce a reușit să rezolve. Șeful de proiect propune ziua de luni, 30 noiembrie sau ziua următoare, 1 decembrie. Întâmplător, doi dintre cei care ar fi trebuit să participe, din partea unui furnizor de servicii, sunt de la o filială din România. Zile libere pentru dumnealor, deci, conform legii, chestiune care a fost anunțată, de altfel, de unul dintre ei.
Încep glumițele, firește, așa cum se întâmplă adesea între oameni care își tocesc nervii împreună, după ce au terminat “ostilitățile”. Că, dom’le, da’ ce se întâmplă la ăștia, în România, de au dat zilele libere taman acum, se antrenează pentru vacanța de Crăciun? Și de ce două zile, nu una, pleacă în Laponia, după reni? Se duc pe jos? Sau poate o fi sărbătoare, întreabă altul, Ziua Independenței, ceva?
Și se făcu liniște. Inginerul aștepta să vadă ce răspunde reprezentantul furnizorului din România, nu voia să-i strice plăcerea și distracția. “Yeah, I don’t want to talk about that…”. Asta e tot ce a avut de spus, pe un ton foarte trist, domnul (să-i zicem) György, cetățean român de etnie maghiară.
Și o urare
Dragelor, dragilor, La mulți ani, indiferent prin ce colț de lume ori de Românie vă aflați! La mulți ani fără patos, ură, dispreț sau mânie proletară. La mulți ani fără vorbe mărețe și patriotism de mucava, cu tricolorul fluturat ostentativ, numai de Ziua Națională sau la ocazii speciale. Un La mulți ani firesc și decent, așa cum îi șade bine unei doamne și celor care își fac un pic de timp să îi citească trăsnăile. Motiv pentru care, apropo, vă foarte mulțumesc! 😊
Iar de dorit, nu vă doresc ceva anume. Știți voi mai bine ce vreți. Să fie cum credeți că vă e mai bine fiecăruia!
Photo by Cătălin Constantin. Alba-Iulia, sala Unirii.
La multi ani, doamna, la cat mai multe povesti si retete reusite! 😊👍
Noua ne-a trecut. Bine, nici cand eram in tara nu eram mari “patrioti” dar acum nu mai avem nici macar o tresarire. Nu cred avem pentru ce! 🙄
Mulțumesc frumos, Emil!
Păi nu de patriotism este vorba, ci de oameni care au de sărbătorit ceva, orice. 🙂
Patriotismul și-l poartă fiecare după cum îi e felul.
La mulți ani!
Anouk, cuvântul ăsta e pur subiectiv și e normal să fie așa.
Sper să ajungă să vă fie bine acolo! 🙂
La mulți ani!🙂
Cred că ar trebui să dai drumul acestor texte pe “public”.
Dorința ta este poruncă pentru mine, Eleno. Am făcut postarea poblică pe FB. Aici e public oricum, intră cine dorește.
La mulți ani! 🙂