O sută

10 februarie 2021 | Povești | 2 comentarii

Știți glumița aia cu “Ce face românul când îi e foame? Mai schimbă o sută de euro”, nu? Cam așa și eu, doar că nu-i vorba de foame, ci de timp, nici de euro, ci de activități diverse. Să adaptăm, deci. Ce face Ana când nu are timp? Se mai apucă să facă ceva.

Timp liber n-am nici dacă stau în cap, așa că m-am apucat să scriu pe blog. De o sută de zile, în fiecare zi, bat câmpii pe varii subiecte. Dar, na, așa e când te iei după gura altora, în loc să-ți vezi de ghivecele tale.

Sincer, habar nu am de ce m-am apucat. Cu timpul stau prost, cu scrisul n-am absolut nicio treabă, e departe de meseria sau de studiile mele și nici nu îmi doresc să ajung celebră în vreun fel. O fi fost curiozitate, probabil, să văd dacă pot? Naiba știe.

Dar, oricum aș da-o, cam sufăr de boala asta

Să vă spun. Cea mai recentă pățanie pe subiect, sâmbătă, când am zis că nu fac treburi prin casă, mai ales că apucasem să profit de imensa oportunitate de a face o baie cu clăbuci, fără să mă deranjeze nimeni. Ca atare, m-am dus în living, hotărâtă să sprijin pernele de pe canapea. Dar am constatat că mi-am uitat ceasul în baie, așa că m-am dus să îl iau.

Iau ceasul, dar văd că e ceva praf pe raft. Ei, na, haide că dau repede cu un șervețel acolo, nu îmi ia mult. Așez și periile de păr. Și dacă tot eram acolo, haide să șterg și zoaiele de pe oglindă. Să spăl și chiuveta, că parcă acum e murdară, dau și un dezinfectant pe WC și tot așa. Din aproape în aproape, am mai dat un luciu băii. Că doar e ziua mea liberă și am decis că nu fac nimic, nu?

Bine, ciorba nu se pune ca treabă, aia e mainstream deja.

Mi se întâmplă foarte des (și știu că nu sunt singura), să mă apuc de ceva foarte mic și să extind până-mi ocupă măcar o oră, acolo. Că doar nu suntem amatori să ne-ncurcăm cu două, trei minute. Sau, de ce nu, toată ziua.

Așa am pățit când am coborât să duc o cană murdară în bucătărie, după trei ore aveam toate sertarele curățate și rearanjate și după încă trei lucea tot, de la hotă pân’ la frigider. Ori în duminica aia când am vrut să pun lenjeria în dulap, dar am constatat că e un pic de deranj acolo și am scos tot, să reorganizez. La fel și când am ieșit în grădină, să iau cimbru, dar m-am apucat să mătur toată curtea, că erau frunze pe jos.

O fi naibii ceva defect la mine, nu știu, că nu reușesc deloc să scap de meteahna asta. Cred că singura variantă este să dorm. Dacă sunt trează, mă apucă nebunia. 😛

Photo by Gantas Vaičiulėnas from Pexels.

2 Comentarii

  1. Emil

    Ana, ce mai e suta in ziua de azi? 😉😂
    Hai cu mia! Modesto, ai talent la scris, și uneori abordezi subiecte super mișto, așa ca da-i ‘nainte! 👍😊
    Chestia cu “hai sa fac o chestie minora” și după câteva ore ești încă “băgat in problema”, se întâmpla și la alții.
    Acum vreo câteva săptămâni ii spun jumătății mele ca as vrea sa îmi schimb salteaua la pat (dormim separat din cauza de “sforăit”). Drept urmare, in loc de o chestie simpla, adică saltea cumpărată, am cumpărat salteaua, baza pt. saltea, dar am zis ca nu este ok. Așa ca am cumpărat și doua noptiere, și un “tall-boy” (o chestie din aia cu patru sertare). Acum am terminat de montat mobila, dar și eu sunt terminat, așa ca ma duc sa îmi pun un coniac, și sa bag mâncarea la cuptor, ca vine jumătatea casa de la munca.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Am încercat să mă gândesc la mia aia de care zici, Emil, și m-a bușit râsul. E pe mai mulți ani. Eu nu știu ce o să fac mâine, darămite mai încolo. 😜

      Răspuns

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii Recente

Arhivă