O zi d-aia

11 decembrie 2020 | Povești | 16 comentarii

Am iar o zi d-aia, ca-n filmele cu Stan și Bran. Nu știu dacă vouă vi se-ntâmplă, eu sunt maestră. Am început bine de dimineață, când am dărâmat prin baie diverse, m-am apucat să le adun și m-am izbit de calorifer. În timp ce mă bâțâiam înjurând, am dărâmat ceva în WC. Mno, pățăști, ducă-se.

Apogeul a fost, totuși, când locuiam în București. De atunci nu am mai reușit să ating un nivel atât de avansat.

Mașina de spălat o aveam într-un dulap, pe hol. Exact așa cum se întâmplă atunci când ai un milion de lucruri de făcut și ești la limită cu timpul, obiectele din jur prind viață și încep să sară singure prin casă. Fix asta am pățit și eu. Nemernicul de capac al bidonului cu detergent s-a aruncat în spatele mașinii de spălat. Și dă-i și caută, nene, că nu poți lăsa detergentul așa.

Cum făceam eu pe jos exerciții de întindere, smucesc mâna și dau un cot în cantul ușii. Să-mi bag… atinsesem un nerv și mi-a amorțit. Am înjurat în gând, că era și copilul prin zonă, și-am dat să mă ridic. Simțeam nevoia să mă manifest verbal și nu puteam acolo. Doar că cineva mi-a pus un mare raft în cale, raft care s-a proptit exact în creștet.

Cine s-a târât până în dormitor, cu lacrimile șiroind pe față? Mhm, eu.  Ce nu știam eu, în schimb, era că nu se terminase, cum aș fi sperat. Așa că am tras și un șut în piciorul patului. Pentru că de ce nu? Dacă tot era acolo și eu umblam în picioarele goale…

Ce de blesteme, lacrimi și pumni și-a luat perna aia!

Altfel, am mai avut câteva, unele ceva mai nasoale, dar sper să nu ajung chiar la nivelul ăla. O dată mi-am spart capul în cantul unui geam, tot în urma unui șir de evenimente bizare, iar altă dată am testat oprirea în zid. A mers perfect, după ce m-am dus grămadă pe scări. Sunt talentată, parol, vă rog țineți-mi pumnii. Sper să supraviețuiesc întreagă și zilei în curs!

16 Comentarii

  1. Emil

    Iar am ras una buna. Parca te vedeam in filmul ăla “Ghinionistul”.
    Fa-ma sa înțeleg, e doar uneori, pentru ca ești ghinionista, sau ești tu un pic “clumsy” (scuze)? Întreb pentru ca nu prea mi se întâmpla de-astea.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Sunt agitată și foarte aiurită. 😀 Însă lucrurile se schimbă radical dacă am alte persoane în preajmă, în special copii, sau dacă miza e mare (sunt la serviciu, de exemplu).

      Răspuns
  2. Anouk

    Eu am rar zile din astea. Și când e așa, las totul baltă.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Tot foarte rare sunt și la mine, Anouk. Din fericire.

      Răspuns
    • Cătălin fdd

      Are universul un stil de a aduna pe toate într-o zi. Măcar te scutește apoi pentru o perioadă. Dar e semn că îi pasa de tine. Știi, cum sunt băiețeii care își arată dragostea față de o fetiță trăgând o de codițe 😊

      Răspuns
      • Ana M. Popescu

        Sper să tragă și el mai cu milă data viitoare, mi-e că rămân naibii fără perucă. 🙂

        Răspuns
  3. VictorR

    Maică, fă-ți de deochi ceva, că ești de speriat, parol! Cât de vie mai ești?

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Momentan destul de vie, dar mă pregătesc să chinui cuptorul. 😀

      Răspuns
  4. Ruxandra

    Mi se intampla rar cate o zi din asta dar, cand se intampla, parca as vrea sa le recuperez pe alea toate in care nu m-am impiedicat de nimic.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      :))))))) Deci nu sunt singura.

      Răspuns
      • Adina

        Și mie mi se-ntâmplă rar dar bine de tot. Una a fost de Crăciunul trecut când am zburat cu tot cu carpeta de lângă pat fix în biblioteca din fața lui și am rămas proptită în televizor. Eram in vizită la cineva acasă iar parchetul ăla din lemn masiv era super lustruit. Gamba dreaptă umflată și vânătă iar laba stăngă era ca un trovant😁. Astă vară în campingul unde avem rulota, m-am împiedicat de lesa lui Lulu și am căzut ca-n filme. Lată! Am avut coatele julite rău că aveam și o caserolă în mâini și-mi era că zboară bunătate de brânză din ea😁. Cam atât. Vă țin la curent dacă e🙂

        Răspuns
        • Ana M. Popescu

          Zburat cu covorul zici? O să îți spun Aladdina de acum. :)))))))))

          Răspuns
  5. Elena P

    Mămică, nu, eu am alte zile. Am zile în care descopăr vânătăi sau tăieturi pe mine și nu știu cum au apărut. De exemplu: mă doare rău piciorul. Mă uit și văd o mare vânătaie. Îl întreb pe bărbată-miu: jane, când m-am lovit eu aici? Nu primesc răspuns mereu, și când primesc e unul la mișto.
    Însă când eram mică, tata avea o vorbă: mi-e și frică să mai plec la muncă. Mereu când mă întorc o găsesc pe nebună asta bandajată la cap.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Da’ de ce-l întrebi? Ce nu știi nu te doare. Parcă așa era vorba aia, nu? Sau nu se aplică aici? 😛

      Răspuns
    • Marius M

      Dar te bandajai numai la cap, indiferent unde te loveai?

      Răspuns
      • Elena P

        Da, Mariuse. Sufeream de bandajită.

        Răspuns

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii Recente

Arhivă