Pandemie + lucrat de acasă + școală online nu că nu este egal love, dar se apropie nițel de senzația că suntem captivi în spitalul de nebuni. Tot încercăm să ne sincronizăm cu diverse, însă nu e deloc ușor. Mă rog… gestionabil, dar cu eforturi din partea tuturor celor implicați.
– Faci tu ceva de mâncare?
– Nu pot, am call în câteva minute, fă tu un un sandvici, te rog.
– Mă duc să schimb cauciucurile la mașină, am programare.
– Dacă tot ieși, târâie și tomberonul încoace, am uitat să-l aduc eu aseară.
– L-a luat copilul.
O frântură absolut firească de dialog, cu haos și strecurat mărunțișuri casnice printre activități mai importante. Face care ce cum și când apucă, chiar dacă, în mod normal, le aveam cumva distribuite. Aproape s-au dus și planificarea și împărțirea, singura grijă este să nu le ratăm, contează mai puțin cine prestează.
Așa m-am trezit acum două seri cu cina pregătită
Nu sandvici, nu o salată făcută în grabă, nu omletă sau un bol de ciorbă încălzită. Nu că ar fi ceva în neregulă cu vreuna dintre variantele enumerate, toate sunt ok, dar nu pentru mai multe zile la rând. Iar cum în cursul săptămânii nu mai avem timp și chef de nimic, e lesne de înțeles că încercăm, pe cât posibil, să apelăm la variante rapide.
A făcut adolescenta rost de niște timp liber și a gătit pe îndelete. Fără să o fi rugat-o nimeni. A considerat că dacă are timp îl poate împărți cu noi. Burritos, guacamole și sos picant cu iaurt. De-li-cios! Fără să ceară ajutor sau să pună întrebări, s-a descurcat impecabil. Până când ne-am întors noi de la magazine, mâncarea era deja gata.
Oi fi făcut eu ceva bine, de am meritat una ca asta. Zic și eu, nu dau cu parul. 😛
Sigur ca ai facut, ai crescut-o frumos. Si o fi avand fata si niste gene mostenite de la tine, huh 🤔 😃
Am crescut-o frumos: pune mâna și ia-ți singură din frigider, că nu ai servitori. 🤭
Lăsând gluma la o parte, pare că are talent și la asta. Știu sigur că n-o să moară de foame. 🙂
Hai că poate s-o cunoaște cu fii-miu. Să nu muște din salam ca salbaticu’😀😀😀
Da’ de ce să nu muște Eleno? Io, până ajung acasă, mănânc juma’ de pâine pe drum. 😂
Didino, să știi că nu am decât doi căței, nu vin ca Elena cu toată famelia. Mulțam frumos. 🙂
Primim și căței. 😁
@Sandra, doi dulăi am și eu. Le zic eu “familie” sau “neam”, că-s o drăguță😀😀😀
😀 😀 😀
Îi putem culca împreună :)))
stețîcelemaimiștofetedinlume!
❤
🤗
🤗❤🌼❤
@Elena, Didina, Sandra, m-ați făcut sa rad cu pofta! Voi nu va faceți bine!😂
@Didino, ai crescut un copil isteț și poate in primul rând, sensibil!
Sensibil la ceea ce se întâmpla in jurul lui, căruia nu îi este rușine/lene sa facă ceva util, sa “ajute” intr-un moment critic ( “ce fain este sa găsești o mâncare calda atunci când te întorci de la munca”, așa îmi zice jumătatea mea). Bravo ție ca părinte, și un “mare bravo” puștoaicei! 😊👍
Copil sensibil, da. La foame. 😜
Glumesc. Avem un copil ok, suntem foarte relaxați în ceea ce o privește și mă bucur că are inițiativă, nu asteaptă de la noi.