Ori am eu un noroc fabulos, ori presa mănâncă rahat din greu

2 august 2021 | Povești | 2 comentarii

Muhahahaaaaa, gata, back in biznis! 😛 Nu numai că mi s-a terminat vacanța, dar mă văd și nevoită a mai petrece ceva vreme departe de casă, așa că, recunosc, nu sunt în cele mai bune toane. Noroc că zilele următoare-mi sunt pline și animate de oameni dragi, altfel nu știu ce aș fi făcut. Chiar tropăi de nerăbdare să fiu pe tarlaua mea.

Ne-am întors din Grecia sâmbătă, cu o zi mai devreme decât era planificat, din cauză de codurile mă-sii. Pleci pe galben, vii pe roșu, te sucești și te-nvârți, duci copiii la teste, d-astea, pandemice.

Da-n fine. S-a dovedit, până la urmă, a fi o decizie cât se poate de potrivită. Canicula care a urmat evadării noastre din spațiul elen a fost superioară zilelor toride pe care am fost nevoiți a le îndura recent. De fapt, nu căldura a fost cea care mi-a pus capac neapărat, ci combinația nefastă de căldură plus umiditate extrem de ridicată. Pot suporta multe, dar asta nu. Aerul fierbinte, încărcat de vapori foarte calzi de apă, ce se scurge alene prin alveolele pulmonare este un chin. Pentru mine, desigur, cunosc persoane care nu au probleme defel.

Să revenim la subiect

După ce sâmbătă după-amiază am epuizat tot stocul de blesteme, înjurături și cruci bătute cu ambele mâini (de uluire și teamă, nu de alta), pen’ că, acu’ pot declara clar, fără urmă de îndoială, bulgarii sunt cei mai dubioși șoferi din bucata mea de Europă, ne-am aciuat în mirobolantul București.

Iar după ce ne-am desfăcut bagajele, am îndrăznit chiar a arunca un ochi și un sfert de ureche pe știri. (Aici mă văd nevoită a face o altă scurtă paranteză – în concediu nu mi-a păsat de absolut nimic ce depășea o rază de câteva zeci de kilometric în jurul meu. Am tăiat, voit, absolut tot: știri, bătut câmpii, socializare și m-am concentrat exclusiv pe relaxare. Revin, promit, cu poze și impresii.)

La știri – apocalipsa. Mă, nene, mă! Cozi infernale, zeci de kilometri de mașini pe la granițe, chin, nervi, interviuri, d-astea. Am trecut relativ recent și pe la vama Nădlac, și pe la Giurgiu-Ruse, dar nu am văzut nimic deosebit. În afară de clasicele aglomerații de sezon, nu am experimentat nimic fabulous. Vameșii s-au mișcat impecabil, uneori un pic cam expeditiv controlul dacă e s-o luăm pe cinstitelea, după umila mea părere, dar nu s-a întâmplat nimic care să ne țină pe loc. Mă rog, nimic în afară de nesimțirea clasică a conaționalilor (ori a vecinilor de la sud). Însă cu asta eram deja obișnuiți, nu ne-a mirat deloc.

Chiar dacă Grecia intrase deja în zona cu probleme, vameșii nu au făcut exces de zel. În afară de controlul actelor de identitate și a vaccinurilor, dovezii de boală recentă ori a testelor nu ne-au cerut nimic suplimentar. Nici să dăm cu mătura-n vamă, nici să facem un dans sincron, nici nimic. Ușor dezamăgitor, vă zic!

Chiar ne pregătiserăm sufletește (și nu numai) pentru a petrece multe ore-n mașini, sub soarele torid de final de iulie. Luaserăm litri întregi de apă, mâncare, ba chiar și pături. Că, vorba ceea, vara nu-i ca iarna. Cine știe câte sezoane aveau ăia de gând să ne țină acolo, măcar să fi fost pregătiți de Crăciun. Numai sarmalele ne mai lipseau.

Când, ce să vezi? Nici n-am apucat să-njurăm pe-ndelete câțiva nesimțiți, că am și trecut granița. Niște sălbatici vameșii ăștia, vă zic! Păreau că abia așteptau să scape de noi, toți, cât mai repede, unul nu ne-ar fi pus în genunchi, la colț, călare pe coji de nucă.

Concluzia?

Aceeași, pe care o știam, deși speram să se mai fi schimbat cât de cât trebuirile – presa mănâncă (de cele mai multe ori) rahat. Aglomerația a fost cea tipică, de vară, nimic fabulos, nimic de speriat.

Băbăieți, numa’ zic, nu dau cu paru’: extrageți-vă cururile alea comode din birourile cu aer condiționat și treceți la treabă dacă doriți subiecte. Nu de alta, dar vă faceți naibii de râs, mai suntem și d-ăștia de circulăm de colo-colo și vedem cât de triste vă sunt minciunile.

Gata, am terminat pentru azi! Și vă rog să nu mai spuneți la nimeni, că mă fac de cacao în târg, da’ mi-a fost dor ca naiba să dau din butoane p-aci. Culmea e că habar nu am de ce, v-anunț eu dacă mă prind care e baiul.

Bine v-am regăsit! 😊

2 Comentarii

  1. BaGheRa

    Bine ai revenit pe plantație

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii Recente

Arhivă