Spuneam că m-am apucat de ordine prin casă și de eliminat tot ce nu mai consider că ne este necesar, chestiune pe care o fac măcar o dată pe an. Mă refer la reorganizat și la sortat la modul serios, nu la curățenia standard pe care o facem și o menținem, oricum, de-a lungul celorlalte luni. Nici nu s-ar putea altfel, din moment ce suntem în casă două persoane alergice la praf – eu și cu adolescenta.
Ei bine, duminică m-am fofilat un pic. Ar fi trebui să mă apuc să scot absolut tot din debara și să aplic același tratament radical, însă am deschis ușa, m-a luat durerea de cap și am închis la loc.
Deși are atelierul lui, inginerul a făcut cumva și a tot strecurat diverse printre detergenții și borcanele mele. Puțin câte puțin. Acum îmi zac pe rafturi tot felul de șaibe și piulițe, șaptezeci de șurubelnițe, dibluri din lemn (wtf?), cincisute de flacoane cu silicon, spumă poliuretanică, cutii, cutioare și multe alte zdrăngănele.
Aham, și cică noi suntem alea nebune, că adunăm un milion de mărunțișuri
Păi măi, băieți, mânca-v-ar mama pe voi de simpatici, cum era treaba? Dacă-s ale voastre, sunt ok, dacă ne aparțin, suntem razna la cap? Păi e frumos așa?
Eu zic că dacă vă luăm la numărat prostiile pe care le tot hârciogăriți, toate sârmele și șurubelele, ne depășiți cu mult. N-am eu cum să strâng atâtea plante și accesorii în zece vieți, cât reușește inginerul s-adune-ntr-un an. Nu am, pur și simplu.
Sunt tare curioasă cum vor sta lucrurile când ne vom decide să ne mutăm de aici, ce va lua cu el și la ce va renunța. Ca să le ia pe toate, hmmm… probabil ne va trebui un camion numai pentru jucăriile lui. Alea esențiale, desigur. Patru bormașini, Gogule. PATRU. Săzbagi… Dacă îmi luam patru uscătoare de păr, probabil m-ar fi trimis să-mi fac un control la mansardă. Nu, nu pentru sinuzită.
Habar nu am cum stau lucrurile pe la alții, dar la noi e distracție de fiecare dată când trebuie să fac ordine în debara, constat că a fost încălcat armistițiul și mi-a fost invadat “teritoriul” mai mult decât agreaserăm. Da’ le scot eu zilele astea pe toate și îl chem la inventar, că nu se mai poate așa.
Să-i țineți pumnii, să nu mă nimerească în toane d-alea nasoale, că-l fac pilaf. 😛
–
Ah, ce era să uit, noroc c-am văzut data când am programat articolul pentru publicare. La mulți ani, doamnelor, să vă fie primăvara mișto! 🙂
–
Bă, cred că am dublă personalitate. Că la mine , pe lângă borcane de dulceață sau zacuscă se află cutiuțe cu șuruburi, holzșuruburi, dibluri, șurubelnițe, clești și alte obiecte ”life saving”.
La mulți ani!
Anouk, pot și eu să schimb o priză ori să bat un cui, dar nu văd de ce m-aș amesteca. Prefer să îl las pe el, mai ales că îi place să meșterească. 🙂
Și mie îmi place să meșteresc.
Nu știi sa te impui, soro.
La mine e ordine de vreo doi ani. A închiriat un spațiu unde-și ține toate uneltele. De pescuit, că d-astea de reparat n-am avut niciodată în casă. Al meu funcționează pe principiul: nu știu, nu mă bag.
Eleno, păi inginerul nu pescuiește. Trebuia să compenseze cumva, nu?
Didino, niciodată nu e prea târziu! Pe mine m-a apucat chestia cu pescuitul, acum 2 ani. Deci pana la vârsta mea mai are timp.
Pai și eu am mașina de găurit, șurubelnița electrică, pendular, flex…, trusa cu tot ce îmi trebuie pentru reparat/înlocuit bateria de la baie, dar toate sunt in garaj. Pana și compresor găsești in garaj la mine!
Și sculele de pescuit, tot acolo.
La mulți ani, dragelor! 😍
Mulțumim, Emil. 🙂
Are și în garaj, dar a atentat și la spațiul meu. Remediez situația ASAP. 😜