Pornim de la următoarea axiomă: orice părinte responsabil și normal la cap dorește binele copilului (copiilor) lui. Fiind o axiomă (așa am declarat-o eu, cea care a postulat-o), nu e nimic de dezbătut sau de analizat. Iar fiecare părinte procedează cum îi e mai la îndemână, cum îi permit bugetul și contextul și cum crede că e mai bine.
Noi am decis, de la bun început, că e mai bine să nu o împingem în nicio direcție și să nu forțăm nimic. Doar să fim acolo pentru ea de câte ori are nevoie. Și am mai decis că ne vom strădui să nu-i netezim drumul, ca să nu sufere vreun șoc când va pleca de lângă noi și să fie pregătită. Nu am făcut copil nici ca să fie dependent de noi, nici să aibă cin’ să ne aducă un pahar cu apă la bătrânețe.
‘N fine, să lăsăm filosofiile
Una dintre marile pasiuni ale adolescentei este desenul. Nu numai că este foarte talentată, dar a și muncit enorm pentru asta, ani la rând. Desenează mult, aproape zilnic, studiază, se uită la alții, întreabă, experimentează.
Și-a făcut cont de Instagram, a început să își pună desenele acolo și a adunat mica ei comunitate cu care interacționează. Eu nu sunt un fan al social media, mai ales când vine vorba de copii, însă pentru ce face ea e ok. Are mica ei “galerie” de artă.
Așa a și fost descoperită de un ONG din Arad și invitată să participe, cu un desen, la o expoziție. Zece tineri artiști din România, printre care și fiică-mea, vor avea afișate lucrările prin oraș. Am să revin cu amănunte luna viitoare, când va fi totul gata.
Când i-am văzut figura și pupilele dilatate, în momentul în care a venit să îmi turuie și să-mi arate e-mail-ul cu invitația, am știut că am procedat corect*. Bucuria că ai primit atenție pentru că ești bun în ceea ce faci poate fi egalată de foarte, foarte puține situații.
*Recunosc că am avut dubii și emoții, uitându-mă la cum procedează alți părinți. Recunosc că m-am gândit dacă să mă agit un pic și să trag niște sfori pentru ea, să o ajut să se promoveze. Mi-ar fi fost foarte la îndemână. Însă i-aș fi luat bucuria reușitei și nu merita una ca asta.
Felicitari artistei, dar si voua, parintilor, pentru strategia foarte sanatoasa de sustinere a junioarei. Invata din greseli, adapteaza sau schimba strategia, nu-i bun planul A? treci la planul B. Errare humanum est, dar nu persevera in greseala. Dar nici nu renunta la visul tau, lupta pentru el. Curling parents” (expresie folosita aici in Dk, nu stiu daca si in alte parti) sant in realitate extrem de toxici si fac un deserviciu enorm copilului, care va interpreta orice esec sau obstacol ca ofensa personala. Si uite asa cresc generatii intregi de depresivi si neadaptati.
Mulțumim, Cornelia! 🙂
Nici olandezii nu se amestecă în treburile copiilor lor și îi tratează ca pe niște mini-adulți. Ăsta cred că este unul dintre motivele principale pentru care relațiile dintre părinți și copii nu sunt atât de tensionate ca la est-europeni. Iar oamenii, în general, sunt mult mai relaxați și mai încrezători în ei înșiși.
Felicitări, artistei dar și vouă! Nu e simplu deloc să nu te amesteci în viața altora, dar’mite în a copilului. Sper să apară și în on-line expoziția! Azi m-a surprins o vitrină a unui magazin, care nu avea expuse manechine cu haine ci lucrări de artă, promovau un artist plastic. Și chiar am stat și m-am zgâit la vitrină 😀
Succes și la cât mai multe!
Mulțumim, Mona! Da, va fi și online, pun link când e gata. 🙂
Succes, copilei!
Mult și la multe expoziții.
Merci, Sandra! 🙂
Alexandra, ești foarte foarte talentată. ❤
Mulțumesc 🙂
Ce fain! Felicitări și mult succes mai departe!
Merci, Ametist! 🙂
Fain!
Fii-mea seamănă în multe privințe cu Alexandra ta. Așa că înțeleg satisfacțiile voastre și mândria. Și bucuria ei când se simte apreciată pentru ce face.
Shine on, Alexandra!
Mulțumim frumos, Anouk, baftă și vouă! 🙂
Mulțumesc!