Scrisesem altceva pentru astăzi, subiect serios. Dar, pur și simplu, nu pot să urc textul pe blog acum, revin cu el după 1 Decembrie, să nu vă stric zenul. În plus, condițiile îmi sunt potrivnice.
În casă miroase a cozonac de mori. De fapt, cred c-am tâmpit juma’ de cartier deja. E cu alune de pădure și multă ciocolată, așa le-a fost norocul alor mei, că eu mănânc doar crema, iar asta e o combinație fericită. Pe tradițional, cum ar veni, iar fie-mea a terminat de împodobit bradul. Știu, nici nu s-a terminat luna noiembrie, însă la ea începe “crăciuneala” de prin vară, cam iulie-august. Ce, n-ați mai stat relaxați, pe plajă, în timp ce copilul râcâie în nisip și cântă Rudolph the Red-Nosed Reindeer? Dar Jingle Bell Rock? Hai că ăsta e chiar mișto.
Să revenim. Brad de Crăciun avem, playlist cu muzică tematică estem, beculețe – bifat, cozonacul e gata, se fierbe acuș și vinul. Și aia e. O lună și un pic de Crăciun, atât durează la noi. O fi dubios? Poate, habar nu am, doar că nu-mi pasă. Știu că îi place copilului, independent de părerile noastre pe subiect, iar asta e tot te contează.
Uneori, nu mereu, aș vrea să fiu din nou copil
Să cânt cântece de Crăciun vara, pe plajă, fără să văd ochi ieșiți din orbite. Să baletez relaxată în centrul orașului, dacă așa-mi vine cheful, fără să-mi fie jenă. Să pot merge unde am treabă îmbrăcată cu salopetă roz, haină galbenă, tricou verde și cizme turcoaz, fără să se uite lumea bizar la mine. Să pot țopăi în băltoace, pe stradă. Să nu stau non-stop cu ochii pe mail ori în agendă și să pot lipi gumă în păr celor care mă supără. Celor care au păr, desigur, celorlalți să le pun piuneze pe scaun. Iar cea mai mare grijă a mea să fie că mi-a mai ieșit un coș pe față.
Da, chiar așa. Am unul, stingher, pe maxilar. Habar nu am prin ce minune a mai apărut și ăsta, n-am mai avut probleme d-astea de când eram foarte tânără.
Gata, vă las, că mi-am vărsat năduful și chițăie ai mei să le tai cozonac. Spor la împodobit brazii! 😊
PS1: nu am avut mere în casă, am pus pere în vinul fiert, pe lângă mirodenii. Aș zice să încercați, e foarte mișto.
PS2: rețete de cozonac nu dau, oricum fiecare jură că al lui e mai mare, mai pufos și mai gustos. Ce pot să vă spun, este că una dintre variantele care îmi place mult și cu care nu am dat niciodată greș, e cea a doamnei Gina Bradea.
Cine nu ar vrea sa mai fie copil din când in când? Sa te “doară-n bascheti” de tot și de toate. Ma uit la fiu-miu și parca mai ieri ii aducea Mosu jucării cu sacul, și acum ma gândesc cum va fi la anul când voi fi bunic?🤔😊
Și nora mea a împodobit bradul, îi face plăcere. Bine ca a ta adolescenta nu face cum fac filipinezii, sa împodobească bradul de la 1 Octombrie! 😂
Sti ce mișto e pe plaja de Crăciun sau de Paste? Prima oară mi s-a părut ciudat, dar acum m-am obișnuit. Ai șanse sa mănânci cozonac ce are și nisip in umplutura (dacă bate vântul sau dacă dogul tău începe sa sape exact când ai pus masa). 😉😂☀️🏖
Asta mi-ar mai lipsi, să stau cu bradul împodobit în casă un sfert de an. :)))))))
De Crăciun încă nu am fost la plajă, dar îmi place să merg în februarie. Mi se pare cea mai nasoală lună din an și încerc să compensez cumva.
Apropo de Crăciun, un băiat simpatic de la voi de acolo, care cântă White Wine in the Sun, e Tim Minchin.
Eu sunt copil câte un pic în fiecare zi. Și nu-mi pasă dacă se uită cineva strâmb.
Cozonac încă n-am făcut deși mi-ai făcut poftă de miros în casă. M-am apucat de prăjiturit, însă, pentru Moș Nicolae.
Și împachetez cadouri. Că nu-mi place să las pe ultima sută de metri. Și se potrivește cu zăpada de azi. Și cu un ceai negru cu mult rom.
Spor la savurat bunătăți și veselie!
Mmmm… ce mișto, ceai negru cu rom! Mi-ai făcut poftă, Anouk, și dor de drumeții pe munte, cu asta asociez ceaiul ăla. 🙂
Nici mie nu-mi pasă dacă se uită cineva strâmb, însă, de multe ori, trebuie să ne abținem. Ne constrâng circumstanțele.