1. Nu mai umbla desculță, ai să răcești.

Asta a fost una dintre obsesiile pe care nu le-am înțeles niciodată. Dacă lui X îi e frig, sigur, sigur trebuie să-mi fie și mie.

Mama a fost cel mai friguros și mai sensibil om pe care l-am văzut în viața mea. Este drept că a avut o sănătate șubredă dintotdeauna, dar mi se pare absurdă raportarea la propria persoană și la propriile preferințe sau sensibilități.

Mie îmi place să umblu desculță. Prefer să mă spăl pe picioare de douăzeci de ori pe zi, dacă este nevoie, dar nu mă pune să port papuci, că m-ai terminat. Nu numai că mă scoate din sărite lipăitul ăla ritmic, când merg, dar sunt și foarte împiedicată. Iarna, prin casă, port teniși, iar vara – cel mult o pereche de sandale. Șlapi doar când merg la duș.

Nu, n-am răcit din cauză că am umblat desculță, nici măcar o singură dată. 😊

2. Fă-ți patul!

Cu excepția cazurilor în care îmi petreceam ziua în cameră, zău că nu văd rostul. Da, e aiurea să stai cu hainele de zi pe lenjerie, este neigienic. Pun întotdeauna o pătură. Dar când nu îmi petrec deloc timpul acolo, care e rostul? Mă trezesc dimineața, îl aranjez, mă întorc seara și dau la o parte?

Am avut o perioadă, după ce m-am mutat de la ai mei de acasă, în care îmi tot aranjam patul, dar am renunțat pe parcurs. Pentru mine, dormitorul este folosit în general pentru dormit. Nu stau ziua acolo. Chiar și acum, îl aranjez doar dacă mă pocnește, din greșeală, vreun acces de hărnicie. Altfel nu. Știu sunt un porc, asta e. Da’ sunt un porc fericit. Se pune?

3. Usucă-ți părul cu foehnul, altfel ai să faci sinuzită.

Urăsc foehnul, indiferent de care o fi, indiferent cât de delicat sau de avansat tehnologic este. Urăsc aerul cald vâjâindu-mi pe țeastă. Și nu numai asta, dar, după ce că arăt ca un mop explodat (de la natură), lighioana aia nu face altceva decât să-mi umfle și mai tare coama. Nu, mulțumesc!

Nu îl folosesc decât dacă e vreo urgență (e iarnă, doar ce m-am spălat pe cap și e musai să ies din casă, n-am chef să-mi congeleze mătura) sau dacă mă spăl pe cap fix înainte să mă bag la somn, altfel nu. Mulțumesc frumos pentru grijă, nu am făcut sinuzită.

4. Dezleagă șireturile înainte să te descalți.

De ce? Singurele încălțări care pot fi scoase cu șireturile legate sunt cele sport, iar pe alea oricum le port până se fac praf. Norocul meu este că am descoperit (la maturitate, nici nu știu dacă existau când eram eu copil) șireturile elastice. Să fie clar, nu e lene, da? Se numește conservarea energiei. Vii de afară deja obosit, nu vrei să consumi porție suplimentară și pentru treaba asta. 😛

5. Mănâncă tot din farfurie.

Râdem, glumim, dar asta chiar este o aiureală, consumul energetic al organismului variază. Sunt zile în care îmi vine să mănânc și ușa frigiderului, nu numai conținutul, dar am și momente în care nu mănânc nici măcar jumătate din cât consum în mod curent. De ce m-aș chinui să bag în fizic cât au decis alții? De ce aș mânca mai mult decât am nevoie?

Sunt slabă, am fost slabă mereu, fără să fi avut vreo boală. Așa e soiul. Ori mergem pe explicația cu metabolismul rapid, combinat cu multă mișcare and shit, ori alegem varianta clasică, aia cu pielea a naibii pe mine. Oricum ar fi, nu pot, nene, să mânânc dacă nu-mi mai e foame, indiferent cine urlă la mine.

Singura excepție pe care o fac și îi zic odorului să mănânce tot, este atunci când lasă două guri de mâncare în farfurie sau pe fundul borcanului, de lene să nu pună recipientul la spălat. Mănânci ce a rămas sau arunci, nu lași să zacă cinci grame de mâncare, în frigider, până se usucă și oricum ajunge la gunoi.  

6. Nu mai învăța noaptea.

Înțeleg logica din spate, dar chiar suntem diferiți. Unii funcționează mai bine ziua, alții sunt păsări de noapte. De când mă știu, cel mai bine mă concentrez noaptea. E liniște, nu se fâțâie nimeni, nu sună telefoane, nu se deschide ușa de două mii de ori pe oră. În plus, cele mai bune idei îmi vin tot atunci.

Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să mă bag în pat și să încerc să adorm, dar să aprind lumina de câteva ori după aia, să iau notițe. Obișnuiam să am un caiet pe noptieră, acum, pur și simplu, notez în aplicație, direct pe telefon. Lenea plus tehnologia fac pereche bună, pentru că software-ul este sincronizat, a doua zi doar deschid laptopul și sunt toate acolo, nu mai transfer nimic.

Nu am probleme deloc în a funcționa după un program fix, la serviciu, mă trezesc întotdeauna la timp și mă apuc de muncă. Dar, de învățat, de exemplu, prefer să învăț noaptea.

Nu-mi pasă prea tare la ce oră mi se trezește copilul, atâta vreme cât nu întârzie sau nu lipsește de la școală, teme sau orice are de făcut. Singurul lucru la care țin, este să aibă grijă ca numărul de ore de somn să fie de minim șapte. Desigur, povestea e relativ recentă, este deja aproape adult. Când era mică avea oră maximă de băgat în pat, fără discuții.

7. Ai grijă cum te comporți, să nu mă faci de râs.

Cele de mai sus au fost pistol cu apă, dar asta a fost una dintre cele mai triste de care am avut parte, pentru că a avut urmări. Am trăit mereu cu teama că o să fac ceva deplasat, că am să îi supăr pe ai mei și cu ideea că nu contează ce doresc eu, ci primează ceea ce trebuie. Era mai important să nu se simtă ei rușinați (ai mei nu erau deloc o excepție, chestiunea e culturală). Am crescut un copil timid și retras, asta bonus peste firea mea oricum introvertită.

Răspunsul? Am făcut o grămadă de tâmpenii, în compensare. Unele mai mari, altele mai mici, însă am simțit mereu nevoia de refulare și nu am găsit alte supape. Desigur, revoltele mele s-au estompat cu timpul, am crescut și am realizat că nu mă ajută cu nimic, de fapt, nu făceam nimic altceva decât să-mi dau cu stângul în dreptul.

Nici vorbă să îmi condamn părinții, știu că au avut cele mai bune intenții. Alea au fost vremurile și ăla era modelul de educație care se practica. Spun doar că partea asta mie mi-a fost nocivă. E bine c-am reparat. 😊