Am avut o zi foarte plină ieri, așa că am deschis site-urile de știri și TV-ul abia seara târziu. Chef de social media ioc, m-am uitat numai în fugă, pe titluri, și mi-au atras atenția, din nou, informațiile despre Polonia și avorturi. Conform deciziei Tribunalului constituțional, măsurile au intrat în vigoare, este aproape imposibil să se mai poată renunța la sarcină.
Desigur, știrea nu este nouă, o cunoaștem încă din toamna anului trecut, însă acum treaba este definitivă. Practic, în Polonia, întreruperea voluntară de sarcină nu mai există. Efectiv nu am cuvinte cât de cât decente prin care să pot descrie cum mi se pare povestea asta. 200.000 de întreruperi de sarcină se efectuează anual, spun estimările (conform Agerpres), ilegal sau în străinătate.
Am zis, totuși, să nu îmi ruinez seara complet și-am pus mâna pe telecomandă. Butonez un pic și dau peste un film mai vechi, din 2016 – Whiskey Tango Foxtrot. Este despre o jurnalistă în Afganistan. Hmmm… Afganistan, subiect greu și ăsta. Dar hai, fie, îmi place mult de tot Tina Fey, decid să mă uit.
Mare greșeală, însă
Filmul, deși nu este o capodoperă, mergea văzut. Mizeria și tristețea din zonele de război o știam, am tot văzut documentare, motiv pentru care am încercat să mă concentrez pe poveste. Se asorta binișor la lipsa mea de chef.
Și cum zburda mândră Tina noastră, și filma toate cele, de la explozii până la bănci răsturnate în școli părăsite, îi vine minunata idee de a se duce și mai departe. Cu burka pe ea, că nu se putea altfel, se amestecă într-o mulțime și începe să meargă din ce în ce mai în față. Moment în care a fost remarcată și a început vacarmul. Femeile, dragii mei, nu au voie să stea în față. Nu au voie să stea unde doresc, ci numai unde li se permite. N-am mai putut, am renunțat.
În anii ăștia, în care avansul tehnologic este uluitor, în care unii vorbesc de inteligență artificială și în care oamenii de știință au reușit să facă un șoarece paralizat să meargă din nou, injectându-i o proteină în creier, există încă milioane de femei care nu pot decide pentru ele. Nu numai în țările mai slab dezvoltate, nu numai în cele musulmane, ba chiar și aici, în civilizata Europă.
Niște mizerii retrograde, cu ifose de zei. Mi se pare pur și simplu incredibil.
Photo by Alex Motoc on Unsplash.
Sănătate Ană.
Despre șoricel am aflat. Despre polonezi am auzit. Despre Afganistan aflu acum, citind ”Splendida cetate a celor o mie de sori” a lui Hosseini (știe și Mona de ea). E teribil de complicat cu soarta femeilor în lume. Eu o să mă laud că nu-s misogin. De fapt o să-mi laud soția. Că – printre multe altele – e un șofer foarte bun 🙂 . Mai bun ca mine. Printre multe altele.
P.S.: Spui pe FB Mă întreba FB “what’s on your mind”. Treci și tu în limba română. O să sune cumva altfel: ”La ce te gândești, Victor?” Mai soft cumva 😀
Mi se pare incredibilă direcția în care se duc unii, Victore. Aici nu mai vorbim de misoginie, ci de lucruri fundamental mult mai nasoale.
Nu pot în Română, nu am avut niciodată un software, o platformă sau un device în altă limbă decât engleza. Mi s-ar părea foarte ciudat, mai ales că româna o folosesc, în general, foarte puțin. 🙂