Un fel de continuare

10 martie 2021 | Povești | 9 comentarii

Pentru că am început ieri să povestesc una-alta despre cum au abordat cei din sistemul de învățământ olandez problema lacunelor pe care le-au căpătat elevii în urma pandemiei și a învățării aproape exclusiv online, zic să continui puțin. Voiam oricum, de mai multă vreme, să scriu despre unul dintre cele mai mișto programe dedicate elevilor de liceu văzute de mine până la acest moment, dar m-am tot luat cu altele. Se numește U-Talent și este o colaborare a Universității din Utrecht cu aproape cincizeci de licee din regiune.

Capul răutăților – Utrecht University (UU – Universiteit Utrecht)

Universitatea din Utrecht este una dintre cele mai vechi din Olanda (a fost înființată în anul 1636), se găsește în top 100 cele mai bune universități din lume (locul 52 în anul 2020) și se laudă cu 12 laureați ai premiului Nobel. Campusul universitar este foarte mișto. Am fost, l-am vizitat, m-a impresionat și mi-a lăsat senzația c-aș mai băga o fisă, doar ca să-mi petrec ceva timp pe acolo. 😊

Iar orașul… Ei bine, orașul este o bijuterie. Viu, vesel, plăcut, confortabil și mereu în schimbare. Un oraș gândit pentru oameni. E foarte dinamic, un amestec perfect de cultură și distracție, vechi și nou, ceea ce îl face foarte potrivit pentru studenți (și nu numai, desigur). Of, ce zâmbet tâmp am pe figură în timp ce scriu despre el, abia aștept să-l iau la pas, din nou, după ce om scăpa de mizeria asta de virus.

În fine, vă rog să iertați paranteza nostalgică. Revenim.

Universitatea de Științe Aplicate a conceput un program al cărui scop este o mai bună pregătire și a elevilor de liceu pentru mediul universitar și o mai ușoară integrare a acestora. Cum ar veni, își selectează elevi din liceele partenere și le oferă diverse programe științifice, interdisciplinare, de la datare cu carbon-14, până la robotică și genetică.

Copiii nu numai că au parte de cursuri ținute de profesori sau de invitați ai universității, dar participă și la diverse activități de cercetare, în laboratoare sau pe coclauri, au parte de teme și de proiecte individuale sau de grup. Anul ăsta ar fi trebuit să plece în Geneva, Hamburg sau Oxford, dar se amână până când se va putea, desigur.

Anual, 400 de profesori și 3800 de elevi se distrează

Desigur, se și muncește mult, dar nu numai. Călătoresc împreună, măsoară diverse, învață să scrie și să evalueze după criterii riguroase lucrări științifice, au o comunitate. Cei mici văd ce înseamnă viața de cercetare, iar unii dintre ei chiar se îndreaptă către laboratoare, ulterior.

Elevii din ultimii doi ani de liceu, 5 și 6 aici (echivalentul românesc al claselor a XI-a și a XII-a – liceu teoretic), înscriși la U-Talent Academy, participă la cursuri, la universitate, 12 zile pe an și au de pregătit o lucrare de licență la finalul programului. Cei ce reușesc să obțină minim media 8 la finalul programului, au un loc asigurat la universitate. Ca să nu vă zpăcăcesc prea tare de cap, care sunteți curioși, aruncați un ochi aici. (Click dreapta, translate to English. Asta dacă nu cumva știți olandeză, desigur.)

În loc de încheiere

Mă uit la copiii ăștia și simt cum mă trece un pic de invidie. Nu numai că sună foarte mișto ce fac ei acolo, însă multe dintre dotările de care au parte laboratoarele universității îmi sunt cunoscute doar din filme sau de pe internet. Nu am văzut niciodată “pe viu” așa ceva, deși mi-ar fi plăcut tare mult. Mă rog, haide să fiu cinstită și să recunosc – m-ar fi dezlipit oamenii ăia cu șpaclul de-acolo. 😊

Photo by Tima Miroshnichenko from Pexels.

9 Comentarii

  1. Emil

    Foarte interesant ce spui. 👍😊
    Eu nu inteleg de ce inca se “bate moneda” pe “cat de bun a fost invatamantul romanesc”. Bun, comparativ cu care? Ca asa si maica-mea zice, ca ea o duce bine in Ro. Cand o aud imi vine sa-mi dau palme. Am si intrebat-o “bine, comparativ cu cine?”. Fata de ala din Africa, sigur o duce mai bine, dar fata de pensionarul australian…este la ani lumina.
    Asa si cu scolile. Aici am auzit prima oara in viata mea copiii spunand ca nu mai vor in vacanta, ci vor sa inceapa scoala. Mi-am zis “ba, astia s-au tampit!”. Dar nu s-au tampit deloc, asta este realitatea. Si astia au cateva universitati in top 100, deci exista calitate.

    Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Nici gând să le compar, Emil, diferența e uriașă. În primul rând de finanțare, pentru că unii au înțeles care sunt prioritățile unei țări, alții nu. Iar mai apoi de mentalitate și de sistem. În România se studiază la “grămadă”, în timp ce olandezii au înțeles că degeaba încerci să bagi cu forța informații despre matematici superioare, dacă elevul respectiv nu poate sau nu-și dorește să le învețe.

      Răspuns
      • Emil

        Apropo de invatamant: sti ca aici invatamantul era considerat inainte de pandemie, una dintre cele mai profitabile industrii? Cred ca au vreo sase-sapte universitati in top 100, asa ca cererea de locuri in aceste universitati era foarte mare.

        Răspuns
        • Ana M. Popescu

          Profitabil și aici. Chiar se iscaseră niște discuții, cum că sunt prea mulți studenți străini. 🙂

          Răspuns
  2. Anouk

    Cred că asta înseamnă să faci ce-ți place. Munca nu mai pare o corvoadă ci o distracție.

    Răspuns
    • Mona

      Ce mișto! Adică fără aere de superioritate din partea profesorilor? Și doar atât și e deja de vis.

      Deși nu ai vrut să compari, o fac eu. Știi că sunt niște clase de gimnaziu organizate în cadrul liceelor. Merg frumușel copiluții, dau examen și cei admiși încep gimnaziul acolo. Una dintre problemele des discutate de profesorii de liceu era că ăștia mici sunt neastâmpărați, nu stau locului, pun întrebări și se manifestă emoțional chiar 😁. Iar ei, profii, nu sunt pregătiți pentru așa ceva! Nu mai sunt la curent cu treaba asta, sper însă să se fi rezolvat “necazul” ăsta, măcar prin prisma obișnuinței și a trecerii timpului.

      Răspuns
      • Mona

        Iar am postat aiurea 😀

        Răspuns
      • Ana M. Popescu

        Copiii sunt neastâmpărați așa cum e normal, Mona. Profesorii trebuie să înțeleagă treaba asta.
        Când a venit fie-mea prima dată să-mi spună că s-au bătut cu zăpadă cu proful de mate, în curtea școlii, în pauză, mi-a picat fața. Acum m-am obișnuit. Unii dintre dascăli sunt chiar mai tra-la-la decât elevii. 🙂

        Răspuns
    • Ana M. Popescu

      Chiar se distrează acolo, Anouk. Profesorii sunt foarte relaxați. 🙂

      Răspuns

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii Recente

Arhivă