Un subiect oarecum tangențial la povestirea de ieri, cea cu colega Ginuței, dar nu numai, că mă frământă de prin adolescență întrebarea asta: de unde spanac este vorba aia tembelă, cu bărbatul care tre’ să fie numai nițel mai frumos decât Aghiuță? De ce lor le sunt acceptate neglijența, indolența sau șuncile, și nouă nu? Păi ce facem, nene, aici, umblăm cu dublă măsură? De ce un mascul cu burtă și colăcei e considerat simpatic, dar o femeie este arătată cu degetul și i se spune să slăbească? De ce unul cu păriul vraiște e ignorat, dar unei femei i se spune că arată ca o ciumă?
Faza cu frumusețea și cu dracul nu știu ce frustrat a scos-o, dar zău că e aiurea rău. N-o fi avut omul parte de acțiune și o fi zis că e nevoie de-o nouă găselniță, care să-l ajute atât pe el, cât și pe ceilalți asemenea lui? Asta, mă rog, doar dacă nu cumva nu avem toată povestea, iar dracul ăla arată ca David Gandy, mai puțin arătos înseamnând că scădem pretențiile pân’ la Henry Cavill. Caz în care cred ne descurcăm cumva. Să zicem. 😛
Dar, dacă mă uit bine în jur, pare că nu despre ei ar fi vorba
Vine mintenaș vara, mergem pe plajă și privim iar șunculițele cum se unduiesc vesele sub razele soarelui.
– Ooo, șefu’, da-ți merge bine, văd. Te împliniși, așa… parcă te-ai mai rotunjit de când ne-am văzut ultima oară.
– Păi nu d-aia muncim? Ia uite-aci, investiție! Da’ văd că nici ție nu-ți merge rău.
“Investiția” fiind, desigur, o burtă gogonată (sau, după o anumită vârstă, monumentul ridicat în cinstea soldatului căzut la datorie).
–
Societatea a fost mereu duală, a avut dublu standard. Ce e considerat tolerabil pentru unii, e inacceptabil pentru cealaltă parte. A înșelat el? Aia e, săracul. Dacă femeia pe care o avea alături l-a sau s-a neglijat, el, bietul, cam ce era să facă? Dacă înșală ea, în schimb, e curva naibii. Și mai avem exemple gârlă, dar nu e locul lor aici. Și da, știu că există și excepții, dar sunt puține, lucrurile se schimbă greu de tot în mentalul colectiv. Mai e mult până departe.
Revenind la nemulțumirea mea exprimată mai sus – cum facem? Aplicăm aceeași doză de îngăduință doamnelor, sau lasă masculii lenea și pun osul nițel la treabă? Aș prefera, sincer, a doua variantă, nu prea-s bună prietenă cu indolența și, cum spuneam, acuș vine vara. Aș vrea să nu am senzația că am nimerit iar pe o plajă plină de foci.
–
PS: nu fac referire la lucrătura naturii. Nu am să râd niciodată de trăsăturile (fața) unei persoane, fie ea femeie sau bărbat, nici de forma corpului. Ba, dimpotrivă, am admirat mai mult oamenii care au știut să “lucreze” cu ceea ce au și care în ciuda „defectelor” au reușit să se facă simpatici și atractivi, decât pe cei norocoși.
Absolut niciodata nu am avut acel “dublu standard”. Nu as putea sa ii cer jumatatii sa iasa din casa “top notch”, iar eu sa sa arat ca “aghiuta”. In primul rand inseamna ca nu ma respect. Si daca eu nu “dau doi bani” pe mine, atunci ce sa le cer celor din jurul meu?
Si eu am acum o lupta cu kilogramele. Nu sunt multe pe plus, dar indeajuns incat sa nu ma simt bine (si la propriu, si la figurat). Varsta isi spune cuvantul, foarte usor sa le pun, si groaznic de greu sa le dau jos.
Ii mai aud pe unii “Lasa ma ca o viata am. Nici pe aia sa nu o traiesc cum vreau eu?” Dar stau si ma intreb, lor chiar le place ce vad in oglinda, ca mie unu nu imi place cum ma vad! El/ea este cat o baltata romaneasca, dar daca te uiti, in mana are sigur un bidon de Cola, un Mac sau chipsuri. De multe ori cand ii vad imi zic in gand “baga in tine baleno!”
Ei, cum ce să le ceri celor din jurul tău? Să te respecte ei și pentru tine, că tu ai altă treabă. 😜
Nu am pretenția ca la 50 ani să arăți ca la 20. Am pretenția să ai bunul simț să te gândești și la ce văd eu dimineața, când deschid ochii, nu doar la ce vezi tu. Dar la mine, bunul simț a făcut parte din criteriile de alegere a celui lângă care vreau să mă trezesc dimineața.
Problema societății e mai greu de rezolvat și cere mult timp și răbdare. Nu cred că apuc să văd eu vreo schimbare în direcția asta.
Pretenția ca cineva să arate la 50 ca la 29 este absurdă oricum, Anouk. 🙂
Vedem cu societatea asta, dacă o fi capabilă să ajungă mai repede la un echilibru.
Am o prietena, moldoveanca, maritata cu un viking. L-a invatat putin “moldovinesti”, si cand o striga “draga”, ea raspunde “da, dracul meu” 😂 O fi stiind ea ceva 😁
😂😂😂 Tare.
Io-s rău în privința asta. Urăsc dublul standard.
Înainte de operația de colecist n-aveam burtă, dar nici pătrățele (deși le vreau pentru mine, fir-ar ele de pătrățele), iar faptul că aveam interzis la efort fizic m-a rupt în două, așa c-am stat pe curu’ meu un an de zile, cu mâncare puțină și multă multă plimbare.
Nici acum n-am pătrățele, dar acum bag abdomene de rup, iar mâncarea tot puțină, cred că nici n-aș mai putea mânca mult.
P.S: Vorba „bărbatul trebuie să fie puțin mai frumos ca dracu’ ” a fost scoasă pe piață de femeile geloase. Se știe că cei mai doriți bărbați sunt cei „luați”.
JT, poate ajută să discuți cu cineva din branșă? Din ce discutau niște unii, pe vremea când mă duceam la sală, abdomenele nu ar ajuta foarte tare. Spor, oricum!