Am fost tentați să ne mutăm la o casă cu teren mare, gen fermă, așa, în sudul Olandei. Ca tot românul care se respectă. Mult să avem, să fie cu gazon cât vezi cu ochii și cu copaci, cu seră, cu… Am aberat noi ce am aberat, chiar găsisem niște proprietăți foarte mișto în sate retrase, undeva spre granița cu Germania, după care ne-am dat seama că batem câmpii.
Da, e foarte mișto să ai grădină uriașă, cu pajiște și toate cele, dar ai nevoie și de o căciulă de timp pentru asta. Iar timpul este cel ce ne lipsește cel mai acut amândurora. Și, bonus, ar trebui să ne mutăm în altă regiune. Păi, stai un pic, că nu e bine, mon cher. Acu’ suntem în buricul țării, nod feroviar și rutier, ajungem ușor la mare, la oricare dintre cele trei aeroporturi și avem ditamai parcul național lângă noi.
Cea mai mare zonă împădurită din regiunea Ranstad (și a doua la nivel național, după Veluwe), Utrechtse Heuvelrug, e doar la câțiva kilometri de noi. Practic, cu mașina până acolo facem mai puțin decât ne lua să ajungem de la Obor la Unirii. 😛 Numai că fără stres, fără istericale, e foarte ușor de ajuns pentru că o tăiem pe autostradă.
23.000 de hectare de verde la mai puțin de 30 de minute de ușa de la intrare
Da, am mai zis, măsor distanțele în minute. Aș fi putut spune că sunt douăzeci de kilometri până acolo, însă fiecare percepe diferit. Douăzeci de kilometri prin București nu se compară cu aceeași distanță în altă parte, așa că e mai simplu cum zic eu. 😊
Vis e locul ăsta. Mergem acolo deja de mai bine de doi ani, este refugiul nostru, mai ales de când cu pandemia asta nenorocită, care nu se mai termină. Cu toate astea, nu am văzut decât o foarte mica parte din regiune. Ei bine, ieri ne-am luat inima-n dinți, picioarele la spinare și am mers la unul dintre lacurile pe care voiam mai de mult timp să le văd, dar am tot amânat.
Henschotermeer
13 hectare de apă limpede, precum cristalul, înconjurate de aproape 60 de hectare de pădure de conifere și stejari. Văzusem poze, însă nimic nu te pregătește pentru momentul în care ai ajuns acolo. Nisip alb, fin, apă turcoaz și pădure cât vezi cu ochii. Iar mirosul este demențial -conifere și flori, pentru că pădurea este plină de ele.
Cum s-au ales cu minunea asta în mijlocul uneia dintre cele mai aglomerate regiuni din Olanda? Prin 1939 s-au apucat să sape după nisip, pentru construcția de drumuri, și a rezultat o băltoacă în care veneau copiii să se joace. Pentru că a început să se aglomereze încet, încet, au început să transforme și să amenajeze locul.
Au excavat mai mult, să dea adâncime băltoacei care nu era mai mare de 80 cm la vremea respectivă, au construit toalete, dușuri, au pus mese de picnic, au amenajat alei și parcări. Au făcut locuri de joacă pentru copii (nu vă imaginați plastice și tobogane, au pus corăbii din lemn, niște bârne și frânghii).
Și pentru că se aglomerase excesiv, din 2020 se plătește intrare. Nimic de speriat, suma e modică, 3 euro de persoană, pe zi, însă altfel nu au cum să gestioneze fluxul de oameni. Pur și simplu întrerup vânzarea de bilete când constată că se ajunge la capacitate maximă.
Locul este foarte curat (mă rog, cel puțin acum, cât încă nu e sezon, dar nu am motive să cred că ar fi cu mult diferit vara), iar apa este testată periodic și curățată, să nu fie periculoasă pentru scăldat.
Mi se pare un foarte mișto de folosit ca birou pe timpul verii, ajung mult mai repede aici decât la mare (până acolo fac minim o oră), și-mi pot face abonament anual. Zona e foarte mișto indiferent de perioada anului, m-aș duce să alerg în jurul lacului chiar și când e rece afară. Nu de alta, dar arată ceva mai bine decât parcul din cartier de la noi. Bine, fie, infinit mai bine.
Poze mai jos, păcat că nu se simte și mirosul.
–
Mda…
Te-nțeleg. 😁
Faza cu proprietatea sa fie mare, am avut-o și noi, imediat după ce am ajuns aici. Ne-a trecut! Oboseala, bani și timp consumat. Voi va bucurați de poziția unde locuiti, și noi, doar ca noi măsuram (tot in minute) pana in CBD, Mall, Shopping Centre. Din păcate pentru noi, asta se aplica doar “in oraș”, pentru ca dacă ieșim “afara”, este alta poveste (voi in trei patru ore sunteți in Germania sau Franța, noi suntem încă in statul in care sălășluim).
Ceea ce văd in poze, este aproximativ la fel cu ce avem pe aici, in jurul orașului, sau puțin mai departe, unde merg eu la pescuit. Oamenii aia/ăștia din administrație se pare ca știu ce sa facă pentru comunitate. Din orice chestie cât de cât ok, știu sa facă un parc, o zona de recreere. Am mai scris undeva, suprafața zonelor verzi/parcuri in Adelaide, este mai mare decât suprafața București-ului! Suprafața totala, este cam de 10 ori mai mare!
Șase ore până la Paris. Cu mașina. Iar pe drum ne mai oprim un pic și la belgieni, pentru niște waffles cu sos de ciocolată. 😜
Da, Emil, despre asta e vorba. Capacitatea oamenilor de a amenaja fiecare centimetru de pământ în folosul, nu în dauna cetățenilor. Păduri, nu borduri. 🙂
Ce frumos e!! Abia astept sa ridice astia restrictiile si sa dam si noi o fuga pana acolo. Cred ca, de la noi, nu sunt mai mult de 200 km. Pe autostrazi, normal.
Ruxandra, vă aștept. 🤗
@Ana, @Ruxandra, nu știți cât va invidiez! Ce mișto de voi! Ce mi-as dori sa ma urc in mașina, și sa “dau o talpa” pana in Paris, sau alte locații de vis, fără avioane, sau 26-28 de ore de zbor. 🙁
Am fost la Paris, intre 1-6 mai. Cu trenul. Cam cinci ore. Si ne-am felicitat de enspe ori pe zi. Francezii sunt dementi la volan, parcarea o platesti de parca ai cumpara-o, mai toate strazile sunt inguste si cu jdemii de sensuri unice. Traiasca metroul si picioarele!
Ruxandra, noi am mers acolo cu mașina, a parcat-o inginerul undeva mai departe de centru și nu ne-am mai atins de ea până la plecare. Prin Paris, doar pe jos cu metroul mergem. 🙂
@Ruxandra, am fost in Paris o săptămâna, am fost șocați de trafic (sau mai bine zis de stilul de conducere), dar nu am folosit transportul public/Uber, de loc. Singura tangenta cu transportul lor a fost “de la, si spre, aeroport). Ne-am luat cazare Airbnb, “in the middle of the middle”, si nu am avut nevoie de transport. Bine, in fiecare zi 8-10 km mers pe jos, dar asta este farmecul, nu-i așa? Vrem sa revenim, căci nu am văzut Versailles! Și oricum, Parisul este alta poveste.
Mie, Roma mi sa părut “mai nebuna”, sau pe acolo.
Pana in prezent, Florența este pentru noi “number one”. Așteptăm sa vedem ce va fi in Spania…Madrid, Sevilla, Valencia sau Barcelona!
Când ai zis de plaje, am fost sceptică. Că sunt pretențioasă. Te anunț când îmi cumpăr biletul de avion.
Revin cu alte plaje, Anouk. 🙂 Și eu sunt pretențioasă rău, dar au locuri foarte mișto. Te aștept și pe tine.
Băi acum că văd pozele îmi aduc aminte de locul ăsta. Uitasem de el! Am fost de nenumărate ori aici. Este foarte aproape de Leusden / Amersfoort locație pe care am numit-o “casă” vreo 2 ani din viață.
Foarte tare, mulțumesc mult!
Da, e aproape. Toată zona e foarte frumoasă. Cu plăcere. 🙂