Spuneam că ultima vacanță din epoca pre-covid a fost anul trecut, la finalul lunii februarie, în Malta. A fost o alegere excelentă din toate punctele de vedere, ne-a plăcut absolut tot, de la locuri de vizitat, până la mâncare și la prețurile decente. Hai să vă povestesc câte ceva despre mica insulă, poate o treceți (dacă nu ați ajuns deja pe acolo), pe listă.

Cifre și date

☀︎ Are doar 316 km² și o populație de jumătate de milion de locuitori, ceea ce o face a patra cea mai aglomerată țară din Europa. Fun fact, anual sunt de trei ori mai mulți turiști decât cetățeni.

☀︎ Este formată din trei insule: Malta, Gozo și Comino, situate în superba Mediterană, între Sicilia și coasta nord-africană. Da, exact, ape turcoaz, palmieri, flori, plus mâncare cu foarte puternice influențe siciliene.

☀︎ Temperatura medie anuală este de 23º C, cu 300 de zile cu soare.

☀︎ Limbile oficiale sunt engleza și malteza, o mare parte din populație vorbește și italiana. Moneda națională este Euro (din 2008), face parte din UE din anul 2004.

☀︎ Traficul este ca la englezi, adică anapoda, iar mașinile au volanul, desigur, pe partea comentatorului. Pardon, a copilotului am vrut să spun. Că tot veni vorba de mașini, există cam 400.000 de mașini înregistrate, ceea ce înseamnă că aproape fiecare maltez deține un autoturism. Fie vorba între noi, eu zic că, dacă insistă un pic, ar putea chiar să îi ajungă pe olandezi din urmă. Aici media este de 1,3 biciclete pe cap de portocaliu.

Câteva chestiuni interesante:

☀︎ Malta a făcut parte, acum aproximativ 17.000 de ani din Europa continentală, alături de Sicilia și, implicit, de Italia.

☀︎ De-a lungul a două mii de ani s-a aflat sub ocupația a 11 nații diferite, începând cu romanii și maurii, culminând cu britanicii. De altfel, încă face parte din British Commonwealth, deși și-a câștigat intependența ca stat în anul 1964.

☀︎ Templele megalitice malteze fac parte din patrimoniul UNESCO și sunt cu cel puțin 1000 de ani mai vechi decât Stonehenge ori decât piramidele din Giza. Băgați un ochi aici pentru mai multe detalii, noi nu am apucat să facem turul lor, dar ne vom întoarce cu siguranță acolo.

Cavalerii maltezi (Knights of St John)

Au fost eroi ai multor povești și legende și au lăsat o amprentă foarte puternică asupra Maltei, a culturii și a arhitecturii acesteia, din 1530, de când li s-a încredințat teritoriul de către Spania și până în anul 1978, când au capitulat în fața lui Napoleon. Cel mai mare merit al lor a fost acela că au apărat insula de otomani în timpul marelui asediu din 1565 (The Great Siege). Crucea malteză este unul dintre cele mai cunoscute și mai folosite simboluri ale insulei.

Băieții ăștia, cavalerii maltezi, adică, făceau parte dintr-un ordin militar și papal, romano-catolic. Predecesorii lor, amalfitanii, se ocupau de un spital pentru săraci în actuala Italie. De altfel, cavalerii au fost trimiși acolo de către Papa să ofere sprijin militar și medical.

Este o țară profund religioasă, are 365 de biserici*, iar 90% din populație  este romano-catolică. E drept că am văzut foarte multe lăcașuri de cult acolo, însă oamenii sunt discreți. (Mult mai discreți decât ortodocșii, cu siguranță.)

Pentru că ar fi enorm de mult de scris pe subiect, iar timpul nu îmi permite una ca asta (și, oricum, să nu plec iar pe arătură, că nu ăsta este scopul articolului de față), recomand documentarele. Iar un punct de pornire ar putea fi unul dintre cele realizate de Deutsche Welle despre cavalerii maltezi. De acolo vă descurcați și singuri, știți sigur cum funcționează chestia aia care mănâncă mult prea multe ore la rând – din link în link. Dar e weekend, vă descurcați sigur. 😛

*Una pentru fiecare zi a anului, probabil. Ei, ho, nu râdeți, știu că atâtea are un cartier mai amărât al Bucureștiului, însă ne amintim ce populație are Malta. Juma’ de milion, da?

Musai de vizitat în Valletta

Foarte pe scurt, referitor la o fărâmă din istoria agitată a Maltei, nu ratați să vizitați, în Valletta, catedrala St John și bastionul St. Elmo.

Eu nu sunt un mare fan al lăcașurilor de cult, în general, dar există câteva bijuterii arhitecturale care m-au lăsat cu gura căscată. St John este una dintre ele. Fiecare centimetru pătrat este o bijuterie barocă și este ticsită de opere ale lui Caravaggio (Michelangelo Merisi da Caravaggio). Neapărat trebuie alocate măcar două ore pentru căscat gura și recomand să folosiți ghidul audio. Poveștile sunt cât se poate de interesante.

Chiar așa, apropo de baroc, abia aștept să treacă pandemia, să ajung iar acolo într-o lună ianuarie. Și-așa pe meleagurile pe care-mi preumblu în mod constant fizicul, la începutul anului, vremea-i urâtă cu spume. De câțiva ani încoace, maltezii s-au gândit să organizeze Festivalul Internațional Baroc.

În afară de artă și arhitectură, sunt foarte multe obiective istorice de vizitat și povești de auzit. Fortul St Elmo, care acum adăpostește Muzeul Național al Războiului, a fost construit de către cavaleri în anul 1552, pentru a apăra orașul de otomani. Muzeul este foarte bine organizat, poveștile sunt cursive și fac un pic de lumină în hățișul de cotropiri de care a avut parte nația asta. Este prezentată excelent înclusiv perioada celui de-al doilea război mondial. Este o plăcere pentru pasionații de istorie, plin de artefacte, aș spune că ar fi necesare minim trei ore acolo.

Tot orașul Valletta este foarte, foarte mișto. Nu pot spune că l-am văzut în mod organizat. Am luat cazare în Sliema, prin AirBNB, am nimerit excelent, și am trecut golful cu bacul până în Valletta. Există și autobuz, însă noi preferăm pe apă. În plus, e rapid (30 minute cu totul) și costă doar câțiva Euro de persoană.

Am văzut orașul haotic. “Ah, uite ce mișto este strada asta, hai pe aici”. “Uuu. Ia uite ce cool e clădirea aia, hai s-o vedem”. După ce bifăm obiectivele mari pe care le avem pe listă, asta este modalitatea noastră de a vedea locurile noi. Le luăm la pas, mâncăm în bodegi și căscăm gura la localnici.

Ah, aici am o mențiune importantă de făcut, bine că n-am uitat de ea. Dacă mergeți în Malta, luați-vă la voi picioarele alea bune, de mers mult pe jos, și încălțări foarte comode. Străzile sunt foarte înguste, foarte în pantă și, multe dintre ele, pavate cu piatră cubică.

Bărcile tradiționale malteze, luzzu (pl. luzzi) sau dgħajsa

Sunt atât de colorate, iar golfurile care le adăpostesc arată atât de mișto, încât e musai să le vedeți. Sigur, nu recomand terasele și restaurantele din zonă, sunt celebrele tourist traps, însă locurile merită vizitate cu siguranță, mai ales că transportul în comun este excelent. Am luat un autobuz din autogară, din Valletta, și am ajuns în Marsaxlokk în mai puțin de o oră (aprox 45 de minute). Curat, civilizat, aer condiționat.

Marsaxlokk este un sat tradițional pescăresc vechi, situat în sud-estul insulei, iar numele lui provine din combinația cuvintelor marsa (port – arabă) și xlokk (sud-est – malteză). Destul de explicit, zic eu. Dacă există amatori pentru detalii, avem. Iar celebrele bărci pot fi văzute nu numai acolo, dar și în Marsaskala, Birzebbuga sau Wied-iz-Zurrieq. Pe alese.

Insulele Gozo și Comino

Sunt o splendoare, merită măcar o zi de atenție. Stânci abrupte, cristale de sare, formațiuni de calcar, golfuri și peșteri cu ape turcoaz, clare precum cristalul. Blue Lagoon e și ea acolo, obiectiv turistic, desigur. Da, sunt alea perfecte pentru poze, de te lasă fără cuvinte. O filmare cu drona aici.

Cum se ajunge? Cu vaporașul, există curse zilnice. Noi am nimerit o zi nu tocmai minunată pentru astfel de călătorii, au fost niște valuri incredibile, care au pus probleme multora dintre călători. Noi am reușit să scăpăm cu niște pastile antiemetice, pe care am avut excelenta inspirație să le luăm preventiv. Chiar și așa, călătoria nu a fost deloc relaxată la dus, dar povestesc cu altă ocazie.

În final

Că m-am lungit, deși ar mai fi enorm de scris pe subiect (cine știe, poate revin la el):

1. Nu luați copii mici cu voi. Se vor plictisi și vor fi foarte obosiți. E musai să fie minim adolescenți și să îi intereseze măcar un pic istoria.
2. Mâncarea este excelentă. Însă orice ați încerca, oriunde ați merge, e musai să ajungeți la Sally Port. Nu numai pizza, dar mai ales ea, e dumnezeiască. Înghețata în Malta e cea pe care o găsiți și în Italia, fructele de mare bune și ele, ca în orice țară mediteraneană. Iepurele este gătit și el impecabil, au ceva fel de mâncare traditional.
3. Recomand să folosiți transportul în comun. Străduțele sunt înguste, aglomerate și foarte înclinate. De la aeroport am luat un taxi până în Sliema, plata și comanda se fac la dispecerat, au ghișeul acolo, este extrem de simplu și de civilizat totul. Și ieftin.
4. Oamenii sunt foarte amabili. Nu știți ce și cum? Întrebați pe oricine pare localnic pe stradă, vă vor ajuta cu siguranță.
5. Internetul merge bine peste tot, nu am avut probleme.
6. Nu prea au plaje cu nisip. Pentru zăcut cu burta în sus, aș zice să căutați altă destinație.
7. Luați ghiduri audio pe unde mergeți să vizitați. Maltezii știu să spună povești și să facă turism.

Mai las niște link-uri pe lângă cele cinci sute lăsate deja, mai mult pentru mine și pentru drumurile ulterioare pe care le vom face acolo. Pentru că ne vom întoarce cu siguranță: 1, 2, 3, 4.

Pozele sunt alese complet la întâmplare din multele pe care le-am făcut (cu telefonul) și neprelucrate. Am și din alea mișto, gâdilate finuț cu Lightroom, dar e trecut de ora unu noaptea și nu mai am răbdare să sincronizez din cloud și să le micșorez.

–