Mă rog, asta dacă nu cumva pot să pun la socoteală, ca treabă, un duș, mâncatul și manichiura, că-n rest doar am sprijinit canapeaua, în ciuda listei interminabile de treburi. Am anulat tot, inclusiv ieșirea cu bicicleta, și bine am făcut. Am “închiriat” o zi doar pentru mine, am citit și m-am uitat la filme.
Bine, fie vorba între noi, m-am simțit un pic aiurea și am pus niște rufe-n mașină, la spălat. În rest, am avut foarte mare noroc c-a apucat-o ieri hărnicia pe adolescentă, de a făcut ordine-n toată casa (da, șoc și groază, a strâns inclusiv la ea în grotă). Ba, mai mult, a spălat și bucătăria, plus niște geamuri. Nu știu ce și cum, nu știu de ce, zice că nu a făcut nimic nasol, nu e cazul să mă aștept la ceva vești proaste, dar sper, zău, s-o mai apuce și altă dată, că tare bine a fost. Mai ales că au gătit ea și cu inginerul două zile la rând. 😀
Boierie, vă zic. Să stai și vineri, și sâmbătă, să-ți poți vedea în liniște de ale tale, fără să te chinui să strecori treburile casnice-n program e raiul pe pământ. Am savurat din plin.
Pe canapea
Mi-am luat perne, pătura mea pufoasă, cafeaua, căștile, cărțile, telefonul și m-am întins cât mi-s de lungă pe cei doi metri de canapea din dotare. Rai, cum ziceam. Și mi-am adus aminte, că tot m-am uitat zilele astea la animații Studio Ghibli, că voiam să văd (și nu apucasem) unul dintre interviurile cu Miyazaki, creierul și sufletul din spatele celor mai bune producții ale lor.
Filmele lor sunt foarte complexe, ilustrațiile elaborate, iar universul pe care l-au creat este unic. Mai mult decât atât, poveștile nu urmează o rețetă, sunt delicios de imprevizibile. Ei bine, cu ocazia asta am aflat și de ce: nu au pornit de la un scenariu. Au desenat un cadru și au construit de acolo, au dus povestea în direcția care le-a părut firească pe parcurs, iar personajele s-au conturat odată cu restul.
Uluitor și fascinant, în același timp. Este foarte greu să obții un produs atât de bun chiar și urmând căi bine-cunoscute, susținute de cercetări și observații, darămite lucrând haotic. Sau…? Poate dimpotrivă, poate exact ăsta să fi fost ingredientul cheie?
A spus două chestiuni în care cred și eu, dintotdeauna, cu care sunt 1000% de acord: logica și rețetele sacrifică creativitatea, iar al doilea – este esențial să nu uităm să fim copii. E musai să privim lucrurile cât mai detașați de credințe, prejudecăți sau influențe, dacă dorim să vedem noi perspective.
Dincolo de filme, cărți, articole de presă ori animații, curajul de a improviza* și lipsa aplicării “rețetelor” chiar ne fac viețile mai mișto, casele decorate după propria imaginație, nu după poze din reviste, hainele unice și, în general ne dau curajul de a fi noi înșine. Mai creativi, mai fericiți și mai ne-adulți.
–
*Curajul de a improviza nu se referă la cuie băgate în siguranțele panoului electric, ori la legat scara cu sârmă, că poate mai ține măcar două zile. Alea-s prostie pură. 😛
O sa mă raportez doar la “*”:
Cel mai “curajos” om în ale improvizației este socră-miu. După două luni în care am stat fără lumină la una dintre băi că se stricase întrerupătorul și bărbată-miu funcționează pe principiul “nu știu, nu mă bag”, s-au milostivit astrele și s-au aliniat într-un drum lung de la Huși la București, drum pe care l-au pus și pe socră-miu. Și a venit ăl mai inginer șef la Electrică Vaslui și ne-a readus Lumina. În baie. Doar că, surpriză!, întrerupătorul pus de el funcționează invers că la oamenii normali. Adică noi aprindem Lumina în baia cu pricina, cum oamenii normali o sting. Iar de stins, o stingem cum oamenii normali o aprind.
Hei, dar asta nu-i nimic. L-a bătut chiar și pe tata la invenții. Și improvizații. Și alte cuvinte care încep cu “i”. Când ne-am mutat dintr-un cartier în altul, unul nou construit, cu blocuri noi, cu străzi noi, cu copaci noi, cu totul mirosind a nou, primul lucru când am întrat în apartamentul nostru nou, tata a scos foraibărele noi de la ferestrele noi. L-a întrebat mama ce l-q apucat de face asta? Oricum se stricau. Ai văzut la vechiul apartament că s-au stricat. Bine, tata pe logică a stat mereu beton
”Adică noi aprindem Lumina în baia cu pricina, cum oamenii normali o sting. Iar de stins, o stingem cum oamenii normali o aprind.”
@Eleno, tu vrei să fii normală?!
Da, așa aș vrea.😀😀😀😀
:))))))) Eleno, tu normală nu vei fi niciodată, n-am cum. Sau, mă rog, vei fi când o să ajung eu astronaut. 🤭
”a apucat-o ieri hărnicia pe adolescentă, de a făcut ordine-n toată casa (da, șoc și groază, a strâns inclusiv la ea în grotă). Ba, mai mult, a spălat și bucătăria, plus niște geamuri. Nu știu ce și cum, nu știu de ce, zice că nu a făcut nimic nasol, nu e cazul să mă aștept la ceva vești proaste, dar sper, zău, s-o mai apuce și altă dată, că tare bine a fost”
Îmi pare rău să-ți dau eu vestea asta. O s-o apuce depresia când își va da seama că se transformă în tine. Dar vestea bună e că o să-i treacă depresia și o să-i placă să fie ca tine. Cândva.
Nu știu dacă o fi de bine sau de rău, Anouk. 🙂