Sunt destul de pretențioasă la mâncare, în general, la dulciuri în mod special. Nu suport deserturile exagerat de dulci sau pe cele făcute “ca să fie”, nici nu consum cantitativ. E musai, așadar, ca preparatul să fie cu “zvâc”. Amestec de texturi, arome complementare, ceva picant în completare, dulce – sărat etc.
Unul dintre adaosurile mele preferate, în deserturi – fructele. Nu orice, nu oricât și nu oricum. Fructul e musai să fie ori surpriza, ori vedeta. Și cum despre pere v-am povestit deja, azi propun să discutăm un pic despre cireșe.
Le știți pe cele mari, cărnoase, dulci, care se coc pe la mijlocul verii, da? Cireșele negre, adică, alea zemoase, care merg perfect cu migdale. Eu le iubesc. Vara, când le este sezonul, sunt zile în care nu-mi trebuie mâncare. Mă așez în curte, cu un castron mare de cireșe în brațe, o carte și aia e. Nu mă mai mișc de acolo câteva ore.
Ei bine…
… ca orice om normal la cap, după atâta slană afumată, cârnați picanți și pâine caldă cu unt și cu sare, mi s-a făcut poftă de ceva cu fructe. Cum tot trebuia să fac un tort, iar unul dintre preferatele mele este și va rămâne Devil’s Food Cake al Nigellei, am decis să înlocuiesc crema de ciocolată cu mousse de cireșe.
Rețeta de tort nu am să o pun aici, nu îmi aparține, o luați din link-ul lăsat în paragraful anterior. Vă povestesc doar despre cât de ușor se obține mousse-ul de fructe.
500 g cireșe congelate + 300 ml frișcă lichidă + două linguri cu vârf de zahăr brun + 6 foi de gelatină. Și un strop de esență de migdale, desigur.
Simplu
Cireșele le-am înmuiat un pic pe foc, cu cele două linguri de zahăr și cu esența de migdale, apoi le-am făcut piure și le-am dat prin sită. Gelatina am hidratat-o și am încorporat-o în piureul cald (nu fierbinte). Am bătut frișca și am amestecat-o, ușor, cu cireșele. Nebunie curată, pe cuvânt!
Blatul dens și ciocolătos (nu suport pandișpanurile) este perfect în combinație cu mousse-ul de cireșe. Nu numai că amestecul de arome este perfect echilibrat, dar texturile sunt ca o căsnicie reușită: el e ferm, ea e o delicată. Se completează perfect.
Note de final
Asamblarea tortului am făcut-o într-un cerc detașabil: blat, mousse, 30 min. la frigider; blat, mousse, la frigider peste noapte.
Blatul este ușor umed, nu necesită însiropare.
Exteriorul tortului l-am îmbrăcat în strat subțire de cremă de ciocolată.
Deasupra am pus jeleu acrișor de cireșe. Dacă nu îl găsiți la magazin, se prepară ușor, cu zahăr gelifiant.
Am extras acest paragraf, extrem de clar si de interesant din Termenele si condițiile de pe blog:
“Prin publicarea conţinutului şi postarea comentariilor pe AnaMPopescu.com, fiecare dintre utilizatori întelege şi acceptă că responsabilitatea îi aparține exclusiv, că va despăgubi website-ul, pe administratorii acestuia sau pe terţi pentru orice prejudiciu ce decurge din acţiunile sale.”
Bun, acum vine întrebarea: pe noi CINE NE DESPAGUBEȘTE pentru afectiunile grave survenite la ochi, haine și stomac??
Te-ai zăpăcit de tot, Eleno, mai citește o dată. :))))))))) Pentru ce să te despăgubesc, a sărit tortul pe tine și te-a murdărit pe haine?
Hai sictir!
Vai, domnu’, așa amabil? Bună ziua și Dvs! :))))))
Cand am vazut titlul, m-am gandit ca ai ramas cu sechele dupa ziua aia naspa de ieri: auzi tu, cirese in decembrie!
Acum stau si cuget la foile alea de gelatina. N-am mai vazut asa ceva prin magazine, de vreo 30 de ani.
Există plicuri cu 12 foi (pentru 1 l de lichid), de la Dr. Oetker. Prefer varianta asta, în locul granulelor. 🙂
Mda. Nu a trebuit mult că să-ti dai arama pe față. Și ce frumos era la început!
Da’ ai văzut ce mișto e la final? Deliciu!
Totusi ma intreb unde-s alea 2,5 kile de ciocolata.
Jumătate s-au evaporat deja. Cred că are punga o problemă. 😀