Ah, dom’le, io nu-s d-ăla, io vreau să știu! Cine naiba ar susține contrariul? Cine și-ar dori să-i fie lipită eticheta cu “ignorant” pe frunte?

Și, totuși

Când suntem puși în fața unor dezvăluiri posibil incomode, refuzăm să accesăm informația. Cu alte cuvinte, “ce nu știi, nu te doare”. Practic, ignorăm deliberat mult mai des decât ne place să recunoaștem, din cauză că avem o aversiune față de risc și detestăm să anticipăm regrete.

Dacă ți-ar fi înmânat un plic care să conțină data și cauza morții cuiva drag, l-ai desface? Mmm, nu? De ce nu? Poate așa ai reuși să faci ceva, să previi evenimentul. Nu e absolut nimic ieșit din comun, aproximativ 90% dintre noi nu am face asta. Evităm informațiile care cauzează neplăceri sau durere.

În ciuda avansului tehnologic, al științei și al geneticii, evităm să ne testăm în avans, ca să verificăm dacă suntem predispuși la diverse boli. Mai mult decât atât, foarte mulți evită orice fel de feedback, nu numai pe cele neplăcute, tocmai din teama de a afla, totuși, ceva incomod. Ce părere au alții despre ei, de pildă; despre o acțiune, o prezentare, ori un articol scris.

Ce este ignoranța deliberată

În primul rând, ce nu este. Nu este dezinteres și nu este inabilitatea de a accesa informația. Este refuzul de a afla, atunci când informația este accesibilă, gratuită (sau are un cost neglijabil) și reprezintă o miză pentru persoana care o refuză.

Ca să nu ne mai ducem către exemple extreme, alegem ceva foarte comun. Ai cumpărat un produs, care nu a fost deloc ieftin, dar căruia nu i-ai mai rezistat și ai consumat economiile pe luna în curs. Apoi auzi că a apărut o promoție. Vrei să afli dacă modelul pe care l-ai cumpărat este acum mai ieftin și cu cât? În general, nu. Răspunsul e posibil neplăcut.

Trebuie neapărat îndeplinite ambele condiții, accesibilitate și miză, altfel nu discutăm de ignoranță deliberată. Lipsa interesului față de politica din SUA, de exemplu, nu intră în această categorie.

Motivele

Cei care au studiat fenomenul, au propus patru motive, însă mă voi opri doar asupra primelor două:

1. Evitarea emoțiilor negative
2. Păstrarea emoțiilor pozitive, a surprizei și a suspansului

Celelalte două, obținerea unui avantaj strategic (ține de game theory, nu intru în detalii) și menținerea corectitudini și a imparțialității (principiu util în justiție), deși sunt extrem de interesante, sunt foarte complexe și ies din discuție astăzi.

Despre regrete

O definiție a regretului, în general, presupun că este inutil să dau. Le-am avut și le vom mai avea cu toții. Am ales A în loc de B. Ne-am pripit.

Regretul anticipat, cel care conduce la ignoranță deliberată, este acea emoție negativă care apare înainte de a face alegerea. Are nevoie și el de două condiții:

1. Feedback – când știi dinainte care și cum este a doua opțiune, însă ți-e teamă oricum.
2. Un conflict acceptare – respingere. Atunci când știi care va fi rezultatul, știi și care sunt consecințele; atât cele favorabile, cât și cele nefavorabile.

Un dute-vino de dileme și un carusel de emoții

Desigur că mă bălăcesc și eu în ligheanul ăsta, nu sunt imună. Am ignorat și ignor cu bună știință, din comoditate sau din teamă, diverse.

De exemplu, deși nu am un trecut dubios sau ieșit din comun, nu am avut probleme cu legea, nici nu am fost filmată în ipostaze dubioase, am evitat foarte multă vreme să ies din cutie. De ce? Exact din cauza anticipării consecințelor. Expunerea cu nume și prenume este riscantă. Există oameni care îți pot strica o zi fără ca tu să le fi făcut nimic. Pur și simplu. Da, poți demonta aiurelile lor (sau le poți șterge), însă ai pierdut timp și nervi pe care le-ai fi putut cheltui altfel.

Iar o altă teamă este, desigur, cea de feedback. Va fi bun, mai puțin bun sau mă va face fărâme? Reputația este ceva pentru care muncești enorm, o construiești greu, dar pe care o poți pierde extrem de ușor.

Găsiți aici un test care măsoară cât de mult sau de puțin sunteți dispuși să riscați.

Spor la dileme și emoții! 😊

Photo by Pixabay from Pexels.