În copilărie, eram fascinată de felul în care doamnele din familie reușeau să se ocupe de toate cele și, în plus, să pregătească mereu ceva bun, fără a face rabat la nimic. Nici nu se băgau la somn la ore inumane, nici nu se neglijau, nici nu alergau ca disperatele, din stânga în dreapta. E drept că lucrurile se desfășurau în alt ritm, secolul vitezei încă nu lovise omenirea peste ochi, însă, chiar și așa, tot mă minunam de cum reușeau să înghesuie toate cele-n programul zilnic.

Și indiferent la cine mă duceam acasă, nici măcar nu conta dacă anunțam vizita ‘au ba, întotdeauna se întâmpla o magie și ori apărea o prăjitură pe masă, ori era preparată una pe loc. Rapid, fără pretenții, fără mousse de ciocolată braziliană sau crustă picantă de caramel și vanilie.

Am luat imaginea asta cu mine când am plecat să-mi văd de viața mea. Cumva, fără să vreau, mi-a rămas agățată de retină, laolaltă cu bucuria pe care o simțeam de fiecare dată când le călcam pragul și cu aromele simple, dar care-mi încălzesc sufletul de fiecare dată când mi se agață de receptorii olfactivi. Prin urmare, deși îmi plac deserturile elaborate și combinațiile de arome ce nu-s chiar intuitive la primul zvâc de neuron, am și o listă de prăjituri foarte rapide.

Pe cea pe care o voi înșira câteva rânduri mai jos o adaptez în funcție de sezon, chef și fructele pe care le am la dispoziție. Fie e cu cireșe și ciocolată neagră, fie cu zmeură și ruby chocolate, fie cu ce se găsește prin casă. Pentru că tot e sezonul cireșelor și mi-am adus aminte de ea, iat-o! Prăjitura care nu necesită nicio tehnică specială, nici ustensile nu știu de care; sunt suficiente un castron mare în care să amesteci ingredientele, o lingură, tavă (eu folosesc una cu pereți detașabili, dar nu-i musai), plus hârtie de copt. Și un cuptor, evident (al meu e electric).

Așadar:

• 250 g făină
• 150 g zahăr
• 60 g unt (la temperatura camerei)
• 240 ml lapte bătut
• ½ păstaie de vanilie (doar semințele)
• 2 lingurițe praf de copt
• ½ linguriță de sare
• 1 ou
• 180 g ciocolată (eu folosesc callets, dar merge și din cea mărunțită cu cuțitul)
• 150 g cireșe fără sâmburi (sau ce aveți la îndemână: zmeură, căpșuni, afine etc.)
• fulgi de migdale (opțional)

Amestecă ingredientele cu o lingură, adaugă fructele la final. Nu le vrei gem. Sau, și mai bine, păstrează-le și le pui în tavă, pe ici, pe colo, între straturi de aluat. 175°C, 50 minute (verifică, totuși, cu o scobitoare, reperul de timp este în funcție de cuptorul meu). La final, după ce se răcorește un pic și o scoți din tavă, picură un sos de ciocolată deasupra. Și mai aruncă o mână de fructe, eventual sotate lejer într-o fărâmă de coniac cu zahăr brun. 😛

–

(Cover photo by Wendy van Zyl from Pexels.)

–