Notă: textul de mai jos a început ca un reply la un comentariu de pe blogul Vasilescului, dar m-am lungit prea mult, așa că mă văd nevoită să consum pixelii din ograda mea.

–

Da, da, știm. Mă-sa proștilor e mereu gravidă, nu ne băgăm în troacă, pentru că ne mănâncă porcii și iarna nu-i ca vara. Sau invers, că se pare că virusului ăstuia nu-i place căldura, îl ia moleșeala și leșină un pic. Un fel de hibernare pandemică, așa. Sau concediu de vară. Oare o lucra în învățământ? 😜

Dar nu-i bai, că nu dispare, se-ntoarce când o da frigul, cu forțe proaspete, și o să ne pocnească din nou haosul peste ochi. Iar alergăm după mănuși de unică folosință, iar dezinfectăm fiecare mol de materie pe care-l aducem în casă, iar ne plângem că-n mijlocul ședinței cu clientul urlă plodul prin casă că s-a deranjat la stomac și ne facem de cacao.

Utilizatorul de internet și durerea în cur

Ce-mi place mie mult, dar mult de tot în discursul feliei elitiste a internetului? Aerul de superioritate și utilizarea excesivă a combinației de condițional optativ și conjunctiv. Ar trebui să… Dar, stai, ce zic eu mult? Ar trebui declarat sport planetar. Aruncatul cu părerea – proba de wishful thinking. Și nu doar când discutăm de covid, ci în general. Dar să rămânem la problema curentă, că asta ne sufocă acum.

Luăm creta și scriem de 100 de ori, citeț, pe tablă: “singura variantă să scăpăm de pandemie este vaccinarea a minim 75% din populație”. Cu litere de tipar dacă se poate și nu sună prea isteric.

Toate avioanele alea cu proștii ar trebui să fie bătuți, schingiuți, izolați pe o insulă pustie și musai, musai nu trebuie primiți în spitale au valoare zero. Ar trebui multe, dar nu se întâmplă. Ar trebui să nu mai existe sărăcie, copiii să nu mai meargă flămânzi la culcare, femeile să nu mai fie bătute și violate și, desigur, să fie pace în lume.

Faptul că înșirăm superior posibile soluții sau simple năzuințe nu va schimba niciodată nimic. Scriu cu bold: niciodată, nimic. Vrei să se schimbe ceva în jurul tău? Suflecă mânecile și fă ceva. Orice ține de tine, în pătrățica ta. Lasă-mă cu fornăieli superioare, aruncate de la fereastra palatului tău de cleștar.

Lumea în care trăim e un căcat în care ne chinuim să supraviețuim cât putem de bine, de când ne naștem, până crăpăm. Este o luptă continuă. Sigur, noi, aroganții din lumea civilizată, am uitat cum e, am devenit niște delicați. Puful de păpădie al Terrei suntem. Am uitat cum e să te lupți la propriu cu alte vietăți, cu natura sau pur și simplu cu soarta, pentru a trăi măcar o zi în plus. Noi vrem să fie bine, să ni se facă, să ni se dea.

Durerea în cur se transformă în durere de cap, iar neimplicarea în lacrimi. Desigur, vorbesc de o durere în cur ca figură de stil, iar lacrimile nu este musai să fie ale noastre, ci ale altui părinte, copil, bunic sau prieten.

Educație la bucată

Dacă fiecare cetățean posesor de creier funcțional ar convinge un individ anti-vaxx că cipul de-l bagă ăștia în vaccin e bun, nu îi bruiază semnalul antenei de pe casă, atunci am scăpa de pandemie. Unu la unu, de atât e nevoie.

Dar nu, că e mai mișto s-o ardem elitist și să strâmbăm din nas la orice. E mai mișto să punem meme pe feisbuc și să ne lamentăm că ne-au năpădit proștii mai abitir decât ambrozia hârtoapele patriei, ori să ne închidem în bulă și să scâncim de acolo.

La muncă, to’arăși! La muncă, nu la așteptat totul de la guverne, că n-au nici ăia niște baghete magice anti-prostie și anti-pandemie. Ce pot rezolva guvernele la nivel de educație a maselor într-un an, doi? Realist vorbind, prea puțin spre nimic.

Pot organiza campanii de vaccinare (făcut), pot avea grijă să existe suficiente doze de vaccin (făcut), pot facilita accesul (făcut și asta), dar mai mult de atât habar nu am ce s-ar mai putea face. Poate doar niște chestiuni de fine tuning, caravane la sate, comunicat mai bine și mai mult și pentru jumătatea aia de populație care are probleme cu înțelegerea totală sau parțială a unui text. Dar nu e ca și cum șef de trib ar fi ticălosul de Bolsonaro, iar noi, bieții cetățeni, nu avem de ales și ne luptăm pentru acces la informație sau la vaccinuri.

Am convins câțiva indivizi să meargă să facă vaccinul, dar nu cu înjurături și cu spume, ci cu mult efort, discuții și nervi ținuți în frâu. Se poate. Și e mai important să scăpăm de pandemie, decât să arătăm cât de culți la cap suntem noi și cât de ignoranți sau proști sunt ei. Mult, mult mai important!